Potrivit unui Proiect de Hotărâre de Guvern e vorba despre un sanatoriu, o societate pe acţiuni şi o întreprindere de stat: S.A. „Uzina de maşini de salubritate din Făleşti"; Întreprinderea afiliată cu investiţii străine 100%, Sanatoriul „Sănătate" (Ucraina) şi Î.S. „Pita Service” din Basarabeasca (fabricarea şi realizarea produselor de panificaţie).

Documentul stabileşte Regulamentul cu privire la privatizarea bunurilor proprietate publică fără anunţul preţului iniţial, precum şi lista bunurilor respective, trei la număr. Conform Regulamentului, pot fi privatizate fără anunţul preţului iniţial bunurile selectate după aşa criterii ca:

• bunuri imobile sau mobile expuse la vânzare de cel puţin 6 ori;

• întreprinderi de stat sau municipale, societăţi comerciale cu cotă majoritară publică supuse privatizării, care corespund cel puţin unuia din următoarele criterii: 

a) nu activează mai mult de doi ani; 

b) datoriile totale depăşesc 67% la sută din activele societăţii;

c) valoarea activelor nete este negativă.

Scopul Proiectului, potrivit Notei Informative, ţine de ”atragerea investiţiilor private necesare revitalizării bunurilor proprietate publică supuse privatizării, expuse la vânzare de cel puţin 6 ori, dar nevândute, atragerea unui număr cât mai mare de participanţi la privatizare, acordarea de drepturi egale, asigurarea concurenţei loiale între participanţi pe principii de transparenţă”.

Legal şi nu prea

Deşi Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice stipulează expres situaţiile de expunere la privatizare a bunurilor publice fără anunţarea preţului iniţial (în cazuri speciale, stabilite de Guvern), autorul nu argumentează criteriul de bază care serveşte drept motiv de iniţiere a unei astfel de privatizări - ”bunuri expuse la vânzare de cel puţin 6 ori” – ori autorul pur şi simplu a copiat o cerinţă din Legea sus-numită (art.43), care însă se referă la ”pachetele de acţiuni expuse de cel puţin 6 ori la privatizare şi nevîndute se transmit, cu titlu gratuit, prin hotărîre a vînzătorului, emitentului lor ca acţiuni de tezaur dacă cota acţiunilor este mai mică de 10% din capitalul social al emitentului”. 

Este interesant şi faptul că Regulamentul propus în proiect poate crea un precedent în abordarea privatizărilor fără anunţarea preţului iniţial, aşa cum în Nota Informativă nu găsim o analiză ce evidenţiază bunurile supuse privatizării, sau o argumentare de ce a eşuat tentativa precedentă de privatizare şi care ar fi alternativele privatizării fără anunţarea preţului iniţial.

Când veni vorba de incompatibilitatea participanţilor la privatizare, autorul face o trimitere la aceeaşi lege privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, dar omite cele mai recente prevederi din domeniul integrităţii sau al declarării de avere, care au un caracter mult mai restrictiv şi sunt cu titlu obligatoriu în domeniile administraţiei publice. 

Autorul a creat astfel o ruptură dintre proiect şi alte prevederi ale legislaţiei naţionale. În aceste condiţii, va fi practic imposibil de examinat legalitatea agenţilor publici responsabili, întrucât norma poate fi pe larg interpretată.

Obiectul privatizării 

O abaterea evidentă este faptul că lista bunurilor supuse privatizării nu este însoţită de o argumentare clară privind corespunderea acestor bunuri cu criteriile pe care le regăsim în Regulament. Această argumentare lipseşte şi în Nota Informativă.

Per ansamblu, se creează impresia că, sub pretextul unor dificultăţi în procesul privatizării bunurilor publice, se promovează norme care ar facilita (şi ar crea un precedent pe baza Regulamentului din Proiect) procesul de privatizare al unor active de interes pentru anumite grupuri de persoane, în detrimentul publicului larg, fie persoane fizice sau juridice.

Această supoziţie este alimentată şi de faptul că vânzătorul nemijlocit al bunurilor proprietate publică – Agenţia Proprietăţii Publice – nu prezintă un registru cu descrierea bunurilor privatizate sau care urmează a fi privatizate. Există doar o listă curentă a bunurilor supuse privatizării, unde putem găsi profilurile celor 3 obiective propuse pentru privatizare fără anunţarea preţului curent - Uzina de maşini de salubritate din Făleşti, Sanatoriul „Sănătate" şi Î.S. Pita Service.

Informaţiile despre Sanatoriul ”Sănătate” lipsesc în general pe portalul APP, iar pentru celelalte 2 entităţi se propun fişe de profil formatate diferit. Nu există o uniformitate şi standardizare a informaţiilor. 

Dacă în cazul Uzinei din Făleşti găsim cel puţin careva aspecte economico-financiare, la Pita Service acestea sunt irelevante în luarea unei decizii de privatizare. APP anunţă că din anul 2007 această Î.S. nu a prezentat nici un raport financiar privind activitatea întreprinderii la Fisc, Statistică sau alte organe competente. 

Atât Uzina, cât şi Î.S.deţin suprafeţe importante a încăperilor (clădirilor) – peste 53 mii m2 şi peste 13 ha de teren aferent, cumulativ. Încă în 2014, un raport al Curţii de Conturi anunţa despre carenţe în ţinerea Registrului patrimoniului public, ce nu conţinea date privind terenurile aferente şi respectiv s-au depistat abateri între datele Registrului patrimoniului public şi cele ale Registrului bunurilor imobile. Lipseşte practica bună

În acest context, este relevantă experienţa cu încercările de a privatiza Tutun-CTC. Încă la finele anului 2013, Ministerul Economiei propunea (corect şi corespunzător practicii internaţionale) selectarea unor experţi străini în evaluarea corectă a bunurilor strategice ale statului, iar specialişti urmau să primească un comision pentru servicii. 

La iniţiativă s-a renunţat însă peste câteva luni, din considerente electorale.

Intuitiv, această practică este (cu atât mai mult) relevantă şi în cazul privatizărilor fără anunţarea preţului iniţial, iar practica internaţională abordează privatizarea bunurilor care nu sunt neapărat strategice pentru stat. 

Deficienţele procedurale ale privatizării, inclusiv ale celei fără anunţarea preţului iniţial, sunt agravate de o lipsă cronică de informare. EuroPass nu a identificat nici un registru public de privatizare a întreprinderilor de stat, nici un raport actualizat şi cuprinzător despre rezultatele privatizării activelor de stat, toate aceste informaţii pot fi obţinute doar fragmentar (şi contra cost), în baza unei solicitări către Camera Înregistrării de Stat. 

Iar despre tematicile care ţin de impactul privatizărilor, managementul şi eficienţa acestora nici nu poate fi vorba. Unele rapoarte ale Curţii de Conturi care tratează problema rezultatelor privatizării au o vechime mare şi nu răspund cerinţelor actuale de informare.

Sunt necesare evaluările ante-privatizare

Contactat de EuroPass, Dumitru Budianschi, director de program în cadrul Expert-Grup, a evidenţiat că din practica privatizărilor rezultă că Legea nu garantează eficienţă pentru proces, aceasta poate fi obţinută doar prin proceduri consecvente, proceduri care ar trebui să fie un subiect de consultanţă. Totodată, în cazul unor privatizări fără anunţarea preţului iniţial este foarte important de a avea o abordare clară pentru fiecare obiect supus privatizării, mai ales că publicul larg nu poate cunoaşte detalii şi subtilităţi privind patrimoniul bunurilor scoase la vânzare.

Din aceste considerente, sunt necesare evaluările ante-privatizare (ca şi practică internaţională), focusate pe situaţia fiecărui obiect expus la vânzare pentru a înţelege pe deplin situaţia internă a entităţii, întrucât poate fi vorba de o serie de bunuri care nu sunt expuse direct, însă ar putea să fie valorificate la o rată foarte înaltă. 

Cu titlu de exemplu servesc bunurile casate (maşini şi utilaje vechi), care din punct de vedere contabil au un preţ rezidual, însă ar fi o sursă importantă de venit, ele fiind comercializate ca metal uzat. O situaţie similară se întâmplă şi cu terenurilor aferente obiectelor scoase la vânzare, iar cazul de mai sus cu Uzina de la Făleşti (13,2 ha de teren aferent) este unul elocvent.

Expertul mai explică că cele mai bune practici internaţionale apelează la evaluarea ante-privatizare şi din considerentul că este unica soluţie de a avea un audit clar până la înstrăinare, pentru că ulterior privatizării este practic imposibil de obţinut date relevante despre bunului respectiv. Această evaluare are trebui să aibă un exerciţiu de due-dilligence (verificarea antecedentelor, a riscurilor de investiţii etc.), iar aşa cum această parctică nu este răspândită în privatizările din Republica Moldova, unica soluţie rămâne a fi informarea persoanelor interesate, informare care este vădit îngrădită.

În acest an Guvernul a vândut active de 121 milioane lei

În cadrul celor două runde de privatizare din acest an, statul a scos la mezat vânzare 47 bunuri  proprietate publică de stat, inclusiv 21 pachete de acţiuni la licitaţii pe piaţa reglementată, 13 bunuri la concurs comercial, 11 bunuri la licitaţie cu strigare şi două bunuri la concurs investiţional. Valoarea acestor active era estimată la 1,3 miliarde de lei. 

A reuşit să vândă însă doar nouă bunuri la un preţ de 121 milioane lei.