La finele lunii martie 2017, autorităţile de la Chişinău declarau că au reuşit să semneze un contract avantajos de procurare a energiei electrice din Ucraina, astfel renunţând la contractul cu centrala electrică de la Cuciurgan, aflată pe teritoriul transnistrean şi controlată de concernul rus „Inter RAO EES”. Totuşi, la doar câteva luni, guvernarea a decis să îşi schimbe decizia şi să semneze un nou acord cu centrala din stânga Nistrului, astfel finanţând direct regimul neconstituţional de la Tiraspol.
Finanţarea separatismului sau contract avantajos?
Până la înrăutăţirea situaţiei din regiunea Donbas a Ucrainei, de unde se extrag cantităţi mari de cărbune pentru producerea energiei electrice, Republica Moldova importa o cantitate suficientă de energie din ţara vecină. Totuşi, în ultimii ani Ucraina a declarat că nu mai poate exporta energie în alte ţări, iar Chişinăul a fost nevoit să procure energie de la centrala electrică de la Cuciurgan, aflată pe teritoriul Transnistriei şi al cărui pachet majoritar de acţiuni este deţinut de concernul rus „Inter RAO EES”.
Cu toate acestea, începând cu luna aprilie curent, autorităţile moldoveneşti au reuşit să negocieze un nou contract cu compania ucraineană „DTEK Trading” în valoare de 50,2 mln USD, eliminând din schemă furnizorul de energie electrică transnistrean. Atunci, mai mulţi experţi de la Chişinău declarau că acest contract va stopa finanţarea regimului de la Tiraspol, care profită de gazul importat din R. Moldova pentru a produce energie. Astfel, gazul consumat de centrală era achitat în contul companiei Tiraspoltransgaz, care la rândul său nu transfera nimic Chişinăului, mărind datoria R. Moldova la gaze pentru Federaţia Rusă la 6,5 miliarde de dolari, dintre care 5,8 miliarde fiind ale Transnistriei.
Totodată, experţii afirmau că 35% din cheltuielile bugetare ale Tiraspolului erau acoperite din acumulări din vânzarea gazului. De asemenea, contractul cu Ucraina a permis şi o reducere nesemnificativă a preţului la electricitate pentru consumatorii casnici.
Decizia Chişinăului însă s-a schimbat radical. Într-un comunicat al companiei „SA Energocom” (deţinută în proporţie de 100% de Guvernul de la Chişinău), se anunţa că, începând cu 5 iunie curent, compania ucraineană „DTEK Trading”, care are contract de livrare până în aprilie 2018, va asigura doar 30% din consumul necesar de energie electrică, iar celelalte 70% vor fi livrate de către centrala din Transnistria. Instituţia îşi explică decizia de reluare a relaţiilor contractuale cu Centrala de la Cuciurgan prin faptul că aceasta a prezentat o nouă ofertă la un preţ mai avantajos faţă de cea iniţială, cu circa 10 la sută mai mic decât preţul achitat în prezent, ceea ce „va permite consumatorilor Republicii Moldova să beneficieze de cele mai avantajoase şi sigure condiţii de furnizare a energiei electrice pe toată perioada contractuală”.
Victor Parlicov, expertul în energetică al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” de la Chişinău, este de părere că decizia s-a luat în urma unor negocieri obscure, duse după uşi închise, iar contractul a fost semnat fără a fi organizate tendere transparente.
„Tarifele pentru consumatori ar trebui să coboare cu cel puţin 7%”
„Argumentul invocat de SA Energocom precum că am procura energie la un 'preţ mai jos' nu este valabil, pentru că preţurile nu sunt comparabile. Preţul pentru energia electrică din Ucraina este preţ final, iar la preţul energiei electrice produse de centrala de la Cuciurgan trebuie să adăugam şi costul gazului natural, care va rămâne neachitat şi se va acumula ca datorie a S.A. Moldovagaz faţă de Gazprom. Este ca şi cum ai compara preţurile pentru serviciul de extragere a dintelui la un dentist cu a celui scos de un boxer, alegând la cine să te duci şi la cine e mai ieftin.
Argumentul şantajului din partea autorităţilor transnistrene la fel nu e valabil. Nu am văzut nici un fel de şantaj. Mai mult ca atât, autorităţile ne tot asigurau că există pârghii de contracarare a oricăror încercări de şantaj. Prin urmare, consider că este o decizie neforţată, asumată de guvernare, de a reveni la finanţarea separatismul în propria ţară, fără a avea o soluţie în privinţa datoriilor acumulate deja, precum şi a celor care mai urmează să se acumuleze în ritm accelerat în continuare. Acum rămâne să vedem dacă în urma acestui contract şi tarifele pentru consumatori vor scădea, iar eu cred că ele ar trebui să coboare cu cel puţin 7%”, susţine expertul.
Rolul companiilor intermediare
Până a fi semnat contractul cu Ucraina, experţii de la Chişinău afirmau că în schema de procurare a energiei electrice din Transnistria ar fi implicată o companie intermediară „Energokapital”, care ar fi avut legătură cu mai mulţi politicieni din R. Moldova. Potrivit presei de la Chişinău compania intermediară ar avea trei fondatori - două companii off-shore (Intercom Management LTD din Belize şi Ornamental Art Limited) şi o persoană fizică, Iurie Dzecul, despre care se spune că ar fi fost persoana de încredere a lui Evgheni Şevciuk (ex preşedintele de la Tiraspol). Totodată, potrivit unui studiu realizat de IDIS „Viitorul”, Republica Moldova a suportat în 2015 un prejudiciu de circa 258,4 milioane de dolari din cauza schemei de procurare a energiei electrice de la centrala de la Cuciurgan, prin compania intermediară „Energokapital”.
De asemenea, analiştii de la Chişinău sunt de părere că un motiv de stopare a procurării de energie electrică din Transnistria este legat şi de pierderea lui Şevciuk la alegerile prezidenţiale nerecunoscute de la Tiraspol, de la finele anului 2016. Astfel, noul preşedinte transnistrean, Vadim Krasnoselskii, ar fi încercat în această perioadă să preia controlul tuturor schemelor economice conduse anterior de Şevciuk şi să „negocieze” o nouă schemă cu implicarea unor companii intermediare.
Sergiu Tofilat, expert al Centrului de Analiză, Supraveghere şi Protecţie în domeniul Energetic, consideră că deocamdată nu este clar dacă în noua schemă va fi implicată „Energokapital” sau o altă companie, iar interesele clasei politice faţă de mecanismul de spălare de bani prin intermediari va fi păstrat.
„Pe parcursul celor 25 de ani de independenţă au existat mai multe scheme de intermediari în domeniul energetic. Totuşi, cele mai importante sunt două scheme clasice. Prima este atunci când se procură energie electrică de la producător şi suplimentar la acest preţ se adaugă o marjă de către acest intermediar. În cazul Enegokapital era puţin mai diferit. Preţul la care era cumpărată energia de la centrala de la Cuciurgan rămânea neschimbat, însă datorită faptului că regiunea nu plăteşte pentru gaze, preţul era divizat în două - o parte mergea în off-shore, iar alta în bugetul nerecunoscutei regiuni. Aceasta este cea de a doua schemă care a fost utilizată pe parcursul ultimilor doi ani de zile. Acum, o problemă va fi cum Krasnoselkii va explica electoratului, căruia i-a promis că va lupta cu aceste scheme, faptul că el a preluat controlul asupra acestora”, a declarat în exclusivitate pentru DW analistul.
Controlul Rusiei şi securitatea energetică
Autorităţile din R. Moldova au demonstrat de multe ori indiferenţă în rezolvarea problemei energetice şi căutarea unor pieţe alternative. Aceasta o demonstrează faptul că nici până în ziua de astăzi Chişinăul nu are o interconexiune cu România, ceea ce ar permite consumatorilor moldoveni accesul la piaţa UE. Lipsa acţiunilor politicienilor moldoveni a generat riscuri de securitate energetică a ţării, iar dependenţa de anumiţi furnizori ar putea declanşa crize fără precedent.
„Pe parcursul a mai multor ani autorităţile moldoveneşti au promovat interesele Federaţiei Ruse, care urmăreşte să menţină conflictul transnistrean şi să păstreze astfel Republica Moldova în sfera de sa de influenţă. O soluţie pe termen scurt ar fi procurarea energiei electrice din Ucraina, care are actualmente potenţial de export, spre deosebire de noiembrie 2014, când se aflau în criză de cărbune din cauza conflictului. Pe termen mediu şi lung trebuie să intensificăm procesul de interconexiune la reţeaua energetică românească, astfel încât să putem avea alternative atât din vest, cât şi din est. Un argument în plus este faptul că în România energia electrică este mai ieftină, în sud-estul ţării vecine fiind înregistrat un surplus de energie, iar producătorii locali ar fi foarte tentaţi să exporte energie ieftină în Republica Moldova”, a conchis Sergiu Tofilat.
Jurnal.md
