Acum şi autorităţile recunosc într-un document oficial că „economia este influenţată de existenţa reglementărilor nejustificate în unele sectoare economice şi a barierelor anticoncurenţiale, care au un impact negativ asupra activităţii economice”.

Acum şi autorităţile recunosc, într-un document oficial, că „economia este influenţată de existenţa reglementărilor nejustificate în unele sectoare economice şi a barierelor anticoncurenţiale, care au un impact negativ asupra activităţii economice”.

Este vorba despre Programul naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017-2020, aprobat în luna mai de către Guvern şi remis către Parlament spre examinare şi adoptare. Prin intenţia de a adopta acest document guvernarea îşi asumă o serie de obiective şi acţiuni ambiţioase, deşi pe parcursul ultimului an, într-o serie de cazuri, a mers exact în sens opus.

Peste 20 de ani rataţi în domeniul concurenţei

În Program se constată că evaluarea reglementărilor şi a barierelor anticoncurenţiale permite stabilirea în ce măsură are loc impulsionarea sau stagnarea dezvoltării mediului concurenţial în sectoarele economice, unde tehnologia şi conjunctura permit existenţa concurenţei.

În acest sens, OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică care include cele mai dezvoltate ţări) a realizat un Sistem de indicatori de evaluare a reglementării pieţei produselor – RPP. Analiza dinamicii indicatorului RPP la nivel internaţional a reliefat faptul că, valoarea medie a acestuia pentru ţările OCDE s-a micşorat de la 2,2 puncte în anul 1998 la 1,3 în 2008 (scara fiind de la 6 puncte – economie fără concurenţă, supra reglementată şi pînă la 0 puncte – economie expusă concurenţei libere).

Ţările care au avut politici de liberalizare a pieţelor în anul 1998, au reuşit să obţină o creştere mai rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor în decada ulterioară. Estimarea OCDE la nivel internaţional a indicatorului dat indică faptul că, în condiţii comparabile, o reducere a indicatorului respectiv cu 0,5 puncte generează o rată anuală medie de creştere de 0,3% a PIB-ului pe cap de locuitor.

Evaluarea indicatorului RPP pentru Republica Moldova, în anul 2016, a stabilit că mărimea acestuia este de 2,48 puncte, ceea ce denotă că nivelul de deschidere către concurenţă a sectoarelor economice din Moldova este mai redus decât cel atestat în statele OCDE în 1998.

De altfel, problemele economiei moldoveneşti în materie de concurenţă liberă sunt accentuate şi în clasamentul „Index of Economic Freedom – 2016”, realizat de către centrul de cercetare american „Heritage Foundation” unde Republica Moldova ocupă poziţia 110, fiind plasată în grupul ţărilor cu economii „preponderent nelibere”.

Autorităţile limitează concurenţa

Pentru a îmbunătăţi concurenţa din economia naţională, Programul Guvernului punctează asupra aspectelor indicatorului RPP care au un efect semnificativ direct sau indirect asupra dezvoltării concurenţei:

1. Politicile de liberalizare a pieţei, care sunt împărţite în 2 sub-secţiuni:
    a) bariere de intrare pentru întreprinderi pe pieţele din interiorul sau din afara ţării;
    b) politicile sectoarelor reglementate.
2. Dimensiunea sectorului public raportată la economia naţională;
3. Regulile de achiziţii publice;
4. Controlul şi reglementarea preţului la diferite produse, servicii şi lucrări.

Poziţionarea atât de slabă a ţării noastre la capitolul concurenţă este explicată în Program inclusiv prin faptul că “în Republica Moldova există numeroase sectoare economice, în care autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control de pe diferite pieţe au introdus reguli care reglementează, în totalitate sau parţial, cererea şi oferta, preţurile, calitatea, cantitatea şi alte elemente care ar putea avea o influenţă asupra concurenţei”.

De asemenea, ”cadrul legal-normativ şi de reglementare existent restricţionează, în unele pieţe, numărul de concurenţi, cărora li se permite să desfăşoare o afacere, prin acordarea de drepturi exclusive pentru unele întreprinderi”.

Pornind de la aceste realităţi autorităţile şi-au propus un obiectiv specific extrem de ambiţios şi anume Deschiderea sectoarelor economice către concurenţă şi reducerea reglementărilor pieţei produselor de la 2,48 în prezent, la 1,55 către anul 2020.

Cum poate ajuta Acordul de Asociere cu UE

Pentru aceasta sunt prevăzute o multitudine de acţiuni, printre care pot fi menţionate:

  • În vederea eliminării barierelor anticoncurenţiale în diferite sectoare –  liberalizarea şi îmbunătăţirea accesului la diferite pieţe, eliminarea barierelor anticoncurenţiale, dereglementarea activităţii unor domenii, transparenţa pieţelor, creşterea competitivităţii pe domenii economice şi pieţe şi pe domenii de activităţi comune tuturor sectoarelor economice conform prevederilor Acordului de Asociere
  • În domeniul drepturilor exclusive – Identificarea de către autorităţile publice a tuturor entităţilor investite cu drepturi exclusive care activează la nivel naţional şi local, inclusiv întreprinderilor de stat şi municipale, care reprezintă din multe puncte de vedere bariere în calea intrării pe piaţă a noilor întreprinderi şi pot conduce la stabilirea de preţuri de monopol şi alte probleme asociate cu exercitarea puterii de piaţă, Evaluarea necesităţii delegării pentru fiecare entitate învestită cu drepturi exclusive şi optimizarea sistemului drepturilor exclusive
  • În domeniul întreprinderilor de stat, municipale şi societăţilor comerciale cu capital public sau public-privat – Deetatizarea sau restructurarea activităţii urmează a fi realizată în vederea delimitării funcţiilor de executare a obligaţiilor statului de activităţile pur comerciale ale acestor întreprinderi care pot fi executate de agenţii economici privaţi pe piaţa liberă.
Deşi aceste obiective ale Programului sunt foarte bine intenţionate şi absolut necesare, realitatea ultimului an arată mai multe exemple în care şi actualul Guvern, ca şi cele precedente, au găsit în diverse situaţii drept soluţii anume oferirea drepturilor exclusive şi/sau crearea de noi întreprinderi de stat, acţionând contrar celor propuse.

Statul – incapabil de a controla, dar se crede bun la gestionare

Spre exemplu, după ce anul trecut liderul democrat, Vlad Plahotniuc a adus pe agenda publică efectele sociale nocive ale sălilor de jocuri de noroc şi a cazinourilor şi a promis “să se implice personal pentru a face ordine”, autorităţile au demarat o amplă reformare a domeniului, iar legislaţia cu privire la organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc a fost modificată radical.

În consecinţă „Loteria Naţionala a Moldovei” care, în trecut, deţinea monopolul doar la organizarea şi desfăşurarea de loterii naţionale, deţine acum şi dreptul exclusiv de a gestiona toate activităţile de jocuri de noroc, cu excepţia cazinourilor.

Cu alte cuvinte, legiuitorii noştri nu s-au limitat doar a înăspri regulile de joc pentru acest domeniu, un fapt necesar de altfel, ci au instituit monopol asupra întregului spectru de jocuri de noroc, asta chiar dacă la adoptarea noii legi unul din argumentele acestora a fost „lipsa unui control de stat adecvat în acest domeniu, ceea ce punea în pericol principiul echităţii faţă de toţi participanţii la acest proces, atât a organizatorilor, cât şi a jucătorilor”.

Astfel, în acest caz pe de o parte, autorităţile se declară incapabile în controlul asupra industriei jocurilor de noroc, dar pe de altă parte au găsit soluţia salivatoare prin preluarea aproape în totalitate a gestiunii acestuia tot de către stat.

În plus, autorităţile nu au avut o abordare diferenţiată, supunând sub monopol tot domeniul, inclusiv segmentul pariurilor sportive, care chiar şi în actuala lege nou adoptată sunt catalogate cu un risc social scăzut.

Or, această piaţă este una extrem de competitivă, iar pînă la instituirea monopolului şi în ţara noastră erau prezente reprezentanţe a unor companii internaţionale cu reputaţie. Prin această măsură, este foarte probabil că încasările bugetare din pariuri sportive să scadă , întrucît o parte importantă din consumatori au migrat pe online pentru a beneficia de o ofertă mult mai atractivă decît cea a Loteriei Naţionale a Moldovei.

Dribling de logică de la Guvern – concurenţă loială prin crearea unei întreprinderi de stat

Guvernul a sfidat vădit principiile de concurenţă asumate acum prin Program şi atunci cînd a decis crearea întreprinderii de stat SA MoldFarm în domeniul farmaceuticii pentru achiziţionarea, importul, păstrarea, depozitarea şi comercializarea medicamentelor.

Chiar dacă scopul declarat este de a evita o criză a medicamentelor similară celei din iarna anului 2015 servind drept  „o pârghie eficientă pentru asigurarea concurenţei loiale”, CNA a avizat critic iniţiativa  constatând că “nu asigură realizarea obiectivului enunţat”, deoarece în mod normal această societate nu ar putea furniza altfel medicamente decât prin intermediul sistemului de achiziţii publice şi respectiv nu ar putea interveni în situaţii de urgenţă decât concurând cu agenţii economici privaţi.

De asemenea, CNA mai cerea autorului proiectului “justificarea aspectelor ce vizează excluderea riscului de monopolizarea a pieţei”, însă proiectul a fost votat peste recomandările din expertiza anticorupţie. La fel de hilară este şi fundamentarea economico-financiară a Guvernului la acest proiect. Deşi obiectul acestei entităţi de stat este importul de medicamente care implică un efort financiar semnificativ pentru achiziţionarea acestora, Ministerul Sănătăţii, autorul iniţiativei, a indicat doar despre necesitatea a 20 mii lei pentru capitalul social şi cheltuieli de înregistrare de peste o mie de lei.

Tendinţe monopoliste şi pe piaţa energiei

Guvernul s-a afirmat şi la începutul acestei luni printr-o măsură ce a adus prejudicii mediului concurenţial după ce întreprinderea de stat Energocom a decis să cumpere energie de la Centrala Electrică de la Cuciurgan (MGRES), care nu a câştigat licitaţia anuală. Această decizie a provocat îngrijorări expuse public de către Secretariatul Comunităţii Energetice, Delegaţia Uniunii Europene în Republica Moldova şi Înaltul Consilier UE în politici energetice întrucât Energocom este o entitate de stat, ceea ce îi conferă un avantaj semnificativ în raport cu alţi concurenţi „într­o procedură de licitaţie în mare măsură, organizată, influenţată şi monitorizată de stat”.

Drept urmare, întreprinderile de furnizare a energiei din Moldova au fost practic lipsite de dreptul de a achiziţiona energie electrică direct de la producător, fără un intermediar precum este Energocom, ceea ce de facto înseamnă o monopolizare a pieţei energiei electrice.

În concluzie, rămâne de văzut dacă autorităţile se vor ghida în fapte de obiectivele asumate în Programul naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017-2020 sau vor bifa o mai mare deschidere pentru concurenţă doar pe hârtie.

Existenţa în continuare a monopolurilor va fi foaia de turnesol şi va demonstra capacitatea şi competenţa clasei politice de pe malurile Bâcului în materie de economie de piaţă.


Europass