„Schema contractuală prin care Moldovagaz procură gaze naturale pentru regiunea transnistreană, în pofida faptului că marfa rămâne neachitată, ne-a fost impusă sub pretextul că Republica Moldova nu recunoaşte independenţa regiunii din stânga Nistrului, respectiv compania trebuie să achiziţioneze gaze naturale pentru întreaga ţară. E ca şi cum am cumpăra gaz ca stat nu ca agent economic. Este o logică vicioasă. Formula de achiziţie a gazului şi pentru malul stâng reprezintă o subvenţie oferită de Gazprom regiunii din stânga Nistrului, prin intermediul Moldovagaz”, a declarat expertul.

În opinia lui Parlicov, Moldovagaz prestează un serviciu de legalizare a activităţii Gazprom pe malul stâng al Nistrului, aducând subvenţiile respective într-un spaţiu juridic recunoscut la nivel internaţional.

„O parte din bani sunt direcţionaţi pentru susţinerea „bugetului” regiunii separatiste, iar alată parte – la subvenţionarea consumatorilor, inclusiv pentru C.T.E. „Moldovenească” de la care procurăm energie electrică. Chiar dacă formal energia electrică produsă în regiunea transnistreană este relativ ieftină, dacă s-ar lua în calcul şi datoria care se acumulează faţă de Gazprom, aferentă producerii energiei respective, atunci preţul ar fi de câteva ori mai mare. Astfel, competitivitatea centralei trebuie privită în contextul datoriei pentru gazele naturale”, a mai spus Victor Parlicov.

Expertul a concluzionat că din datoriile aferente consumului gazelor pe malul drept al Nistrului, în mărime de circa 500 de milioane dolari SUA, circa 200 de milioane ar putea fi recuperaţi prin tarife, în mod legitim. Celelalte circa 300 de milioane dolari ar fi trebuit să şi le asume acţionarii, care se fac responsabili de acumularea acestor datorii, tolerând deturnarea de fonduri din partea managementului întreprinderilor din sector.