„Numirea domnului Vasile Botnari la şefia Moldovagaz este un eveniment excepţional, chiar şi pentru felul cum se întâmplă lucrurile în Republica Moldova. Funcţia dată este extrem de râvnită la Chişinău. Mereu a fost „nomenclatura” conducerii „de vârf”. Conform contractului cu Gazprom, guvernul are exclusivitatea de a propune candidatura, dar care trebuie să fie aprobată de comun acord. Modovagaz este de departe cel mai mare agent economic din ţară cu o cifră de afaceri care depăşeşte 5 miliarde de lei! Are un buget de sute de milioane de lei pentru dezvoltare şi întreţinere. Sunt notorii şi „otkaturile”, de 30- 40%!”, afirmă Ion Sturza.

Potrivit fostului premier, conform algoritmului din 2009, şefia Moldovagaz îi revenea lui Vlad Filat. „După anihilarea lui, lupta pentru controlul Modovagaz s-a redeschis. În stil moldovenesc, cu şantaj, arestări, PR negru. Lucru care i-a uimit chiar şi pe ruşi, campioni la acest subiect. De notorietate este tentativa de arestare a fostei conduceri Moldovagaz, înaintea vizitei la Chişinău a conducerii Gazprom. Sau faza cu soţia reprezentantului Gazpom la Chişinău, scoasă de anchetatori în cătuşe pe strada centrală. La români aceasta se numeşte pumni în bot... În condiţiile date, poziţia ruşilor a fost intransigentă: nu cedăm şantajului. Poziţie expusă discret, dar ferm guvernanţilor moldoveni de către Valeri Golubev, vicepreşedinte Gazprom”, mai deschide parantezele fostul prim-ministru.

În această situaţie, trebuia să se întâmple ceva extraordinar ca oligarhul Vladimir Plahotniuc să reuşească să-şi instaleze omul său în fruntea companiei, iar fără implicarea lui Igor Dodon acest lucru nu ar fi fost posibil.

„Trebuia să să întâmple un deal, o negociere la cel mai înalt nivel ca omul lui Vlad Plahotniuc să preia cu „unanimitate” postul. Cred că şi „partenerii stabilizării”, cât umblau cu „biscuiţii” prin Chişinău, au fost lăsaţi în offside de aparenţe, lupta lui Dodon cu Plahotniuc. Ochii grijulii ai comentatorilor au fost pe „vizita”-farsă la Bruxelles. Cert este că azi dealerul principal şi exclusiv al relaţiilor cu Rusia este Igor Nicolaevici Dodon, de la pătlăgele la energetică”, mai spune Sturza.

„Subscriu: fără implicarea domniei sale(Igor Dodon, n.r.), această numire nu ar fi fost posibilă! Este o parte a unei relaţii „amoroase” a acestuia, alta decât cea promisă în campania electorala sau o poliţă de plătit, mai veche, nu ştiu... Cert este că domnul Plahotniuc a primit ce şi-a dorit cel mai mult – perla coroanei! La grămadă cu alte mărunţişuri pe care le stăpâneşte (indirect, bineînţeles) Moldtelecom, Matalferos, companiile din energetică etc. Când te gândeşti la câte „realizări” tactice şi-a pus omul în buzunar: condamnarea lui Filat, arestarea lui Platon, umilirea publică a lui Voronin, creditul de la Ponta, fotografia cu Nuland, nu mai vorbesc despre „restructurarea” sistemului bancar şi de asigurări… la ce i-ar mai trebui şi cafeneaua Guguţă?! Dar, у богатых свои причуды...”, comentează fostul premier.

Potrivit lui Ion Sturza, Vasile Botnari este bine cunoscut în cercurile „înguste” de la Chişinău pentru capacitatea de a „strânge daruri de la natură”.

„Numai că la Moldovagaz sunt şi multe fructe otrăvite, exemplul datoriilor curente şi istorice. Domnul prim-ministru Filip vorbeşte deja de 750 milioane USD (mai ieri 470), care ar putea fi restructurate pe 15 ani. Un miliard de lei pe an. Restructurate din contul cui? Al consumatorilor, bugetului? Vin acţionarii (Gazprom) cu aport la capital? Această datorie poate fi acceptată doar parţial, 150 de milioane sunt datoriile Termoelectrica şi 65 devieri la tarife. În rest, jaf şi incompetenţă managerială… Se mai face gazoductul Ungheni-Chişinău? Moldovagaz(Gazprom) s-a opus mereu! Dar, e bine! Moldovenii au ajuns să cunoască de unde „iese gazul”, dar şi cine le „arde” buzunarul”, spune ex-premierul RM.

În concluzie, Ion Sturza aminteşte că, în 1998, guvernul din care făcea parte, la insistenta FMI şi a Băncii Mondiale, a decis deetatizarea Moldovagaz şi transmiterea către Gazprom a 50% din Moldovagaz, în contrapartidă cu datoriile istorice.

„Ideea a fost ca Moldovagaz nu numai să scape de datorii, dar şi să devină o companie independentă, care ar gestiona relaţiile contractuale cu Gazprom, fără implicarea statului. În plus, Gazprom şi-ar asuma responsabilitatea pentru gestiune, în calitate de acţionar. Timpul a arătat că această decizie a fost o greşeală pe care imi o asum si eu! Ruşii nu au adus niciun dram de competenţă managerială, guvernele consecutive şi-au asumat în continuare responsabilitatea pentru datorii, iar băieţii „deştepţi” de la Chişinău şi Moscova au continuat jaful. Iniţial, aşa au procedat şi Statele Baltice, dar au revenit la căutarea unei soluţii şi astăzi controlează distribuţia de resurse energetice prin companii naţionale sau internaţionale de renume. Domnul Botnari are o temă bună pentru acasă”, conchide Ion Sturza.