„Rolul exemplar al clădirilor publice"

Iniţiativa, care presupune transpunerea mai multor directive europene, în special Directiva 2012/27/UE privind eficienţa energetică, pentru a respecta angajamentul statului în calitate de Parte Contractantă în cadrul Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice, prevede mai multe măsuri care întîmpină rezistenţă atît în sectorul public, cît şi cel privat.

Principalele abordări noi ale proiectului constau în includerea în lege a obiectivului naţional de eficienţă Energetică (actuala lege nu are un asemenea obiectiv). În acelaşi timp, în proiect se include şi o planificare la nivel local a implementării obiectivului naţional de eficienţă energetică. 

De asemenea, Guvernul îşi asumă implementarea unor noi piloni ai politicii comunitare pe domeniu şi anume - introducerea „schemelor de obligaţii de eficienţă energetică" şi evidenţierea „rolului exemplar al clădirilor publice".

Centrul de Implementare a Reformelor este împotriva reformei

Pentru atingerea obiectivului naţional de eficienţă energetică al Republicii Moldova, „proiectul de lege prevede mobilizarea eforturilor tuturor actorilor din sectorul energetic, restructurarea cadrului instituţional şi dezvoltarea capacităţilor de pe filiera ce ţine de eficienţa energetică, prin crearea unei noi instituţii - Institutul Naţional penru Energie Sustenabilă (INES), prin fuziunea Agenţiei pentru Eficienţă Energetică (AEE) şi a Fondului pentru Eficienţă Energetică (FEE)". 

Însă această formă de reorganizare instituţională nu este privită cu ochi buni de către structura ce are la moment principala prerogativă de a reseta din punct de vedere insntituţional administraţia publică, şi anume Centrul de Implementare a Reformelor (CIR), care după cum rezultă din Tabelul de divergenţe asupra proiectului de lege, menţionează „dezacordul asupra iniţiativei lansate”. 

Cei de la CIR se bucură pe deplin şi de suportul Ministerului Finanţelor care constată că „avînd în vedere că proiectul vizat prevede reforme instituţionale prin comasarea mai multor instituţii publice, etc. îşi va expune opinia după avizarea acestuia de către Instituţia Publică ”Centrul de Implementare a Reformelor”. 

Reforma administraţiei publice şi eficienţa energetică

Centrul îşi argumentează dezacordul sumar, făcînd referinţă doar la „necesitatea respectării angajamentului asumat de către Guvern, privind continuarea eficientizării administraţiei publice pentru a oferi cetăţenilor servicii la cel mai înalt nivel în conformitate cu practicile democraţiilor europene”. 

Totodată, instituţia afirmă că se va expune ulterior în raport cu procedura de reorganizare a celor două entităţi în cadrul implementării reformei administraţiei publice centrale. Informaţiile apărute însă anterior în spaţiul public arătau că s-ar dori ca Agenţia de Eficienţă Energetică să fie parte a Inspectoratului pentru supraveghere tehnică, din care ar trebui să facă parte mai multe instituţii precum Inspecţia de Stat în Construcţii sau Inspectoratul Energetic de Stat.

Pe de altă parte, Ministerul Economiei şi Infrastructurii în calitate de autoritate publică central responsabilă de sectorul energetic consideră că „o altă opţiune de consolidare a cadrului institutional pe domeniu nu este posibilă”, iar distribuirea atribuţiilor curente ale AEE şi FEE unor alte instituţii, într-o altă formulă, decât scenariul descris de proiectul de lege cu privire la eficienţa energetică „va conduce la o mai proastă implementare a legislaţiei naţionale în domeniu”.

Ministerul îşi argumentează poziţia intransigentă pe acest subiect prin necesitatea de a respecta angajamentele asumate de către Guvernul Republicii Moldova în cadrul Comunităţii Energetice de transpunere a Directivei 27/2012/UE privind eficienţa energetică, precum şi un şir de alte politici conexe, inclusiv în contextul angajamentelor interne de a asigura buna implementare a politicilor amintite în plan naţional. 

Mai mult decît atît, actualmente nici AEE nici FEE „nu dispun de resursele şi expertiza necesară pentru a face faţă provocărilor şi activităţilor complexe pentru a executa noile cerinţe”, iar statutul juridic al acestora de asemenea „limitează posibilitatea atragerii noilor surse financiare, suficiente pentru a menţine un personal calificat cu salarii competitive”. 

De altfel, după cum rezultă din Raportul Secretariatului Comunităţii Energetice, proiectul legii cu privire la eficienţa energetică a fost examinat şi de această instituţie, iar specialiştii Secretariatului nu au menţionat despre careva comentarii sau obiecţii aferente reorganizării propuse de Ministerul Economiei. Totodată, Secretariatul mizează că autorităţile vor reuşi adoptarea acestei legi în trimestrul 4 al anului curent.

Realizarea obiectivului de eficienţă energetică va duce la creşterea tarifelor 

Potrivit proiectului legii, obiectivul Republicii Moldova în domeniul eficienţei energetice pentru anul 2020 se stabileşte la un nivel de 2.190 mii tone echivalent petrol (ktep) al consumului final de energie sau 2463 ktep de energie primară.

Însă pentru atingerea acestui obiectiv, proiectul de lege include şi prevederea de a impune părţilor obligate (distribuitorilor de energie electrică şi de gaze naturale, precum şi importatorilor de produse petroliere) obligaţia de a contribui la realizarea la consumatorii finali a economiilor anuale de energie, echivalente unui nivel de 0,5% din consumul de energie final în perioada anilor 2017-2018 şi 0,7% - în perioada anilor 2019-2020, calculat ca medie pe perioada de 3 ani anterioară datei de 1 ianuarie 2016. 

Potrivit datelor din Analiza Impactului de Reglementare (AIR) în total 62 de întreprinderi sunt vizate de aceste obligaţii, inclusiv: 

• 25 importatori de petrol şi motorină; 

• 11 importatori de gaz lichefiat; 

• 3 distribuitori de energie electrică; 

• 23 distribuitori de gaze naturale.

Realizarea economiilor de energie atribuite în cadrul acestei scheme de obligaţii va fi asigurată de părţile obligate prin transferul la Fondul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă în Energetică a contribuţiilor anuale echivalente cu costurile necesare pentru implementarea măsurilor de eficienţă energetică pentru îndeplinirea obligaţiunilor de realizare a economiilor de energie calculate, iar aceste contribuţii se vor lua în calcul la determinarea şi aprobarea tarifelor.

Potrivit estimărilor din AIR, urmare a implementării legii, tarifele pentru consumatori se vor majora nesemnificativ:

• creşterea tarifului la energia electrică nu va depăşi 0,024 lei/kWh, sau 1,2%;

• gaz natural - 0,221 lei/m3 sau 3,6 %;

• produse petroliere - 0,29 lei/litru de benzină (3,2 %), 0,28 lei/litru de motorină (2,5%) 

• şi 0,17 lei/litru de gaz lichefiat (1,2%).

Autorii proiectului afirmă că acest impact „poate fi considerat drept unul nesemnificativ în comparaţie cu economiile care vor fi obţinute, adică va fi recuperat de multiple ori, dat fiind că, ulterior măsurile de eficienţă energetică vor fi realizate, clădirile renovate, iluminatul îmbunătăţit, iar în uz vor intra tehnologii noi şi echipamente şi dispozitive cu eficienţă energetică înaltă, consumul final de energie va scădea considerabil”. 

Audite energetice obligatorii pentru întreprinderi mari

O altă prevedere din proiectul de lege care a stîrnit mai multe nemulţumiri şi semne de întrebare vizează art. 20, potrivit căruia „întreprinderile mari care nu cad sub incidenţa Legii nr. 179 din 21 iulie 2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii şi care primesc o notificare de la Fondul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă în Energetică trebuie să efectueze un audit energetic până la 5 noiembrie 2018 şi ulterior cel puţin o dată la fiecare patru ani de la data efectuării ultimului audit energetic”.

Expertiza anticorupţie al CNA constată printre altele că „proiectul nu conţine norme care să reglementeze clar situaţiile în care Fondul va remite solicitări întreprinderilor mari de efectuare a auditului, existînd riscul ca acesta să stabilească în mod discreţionar întreprinderile fără a avea careva criterii prestabilite de selectare a acestora”, motiv pentru care „redacţia normei comportă pericol coruptibil în ceea ce priveşte stabilirea cazurilor în care Fondul va remite solicitări de efectuare a auditului”.

De această măsură se plîng chiar şi companii de talia lui Moldcell, care afirmă că „povara fiscală, transferurile la Fondul republican de susţinere a populaţiei în cazul companiilor din domeniul telecomunicaţiilor, taxele considerabile de licenţă, taxele ecologice etc., toate acestea fiind cumulate fac foarte sensibilă orice sarcină financiară suplimentară, mai ales că nu este clară finalitatea impunerii aceste obligaţii”. 

Frustrarea companiei vine şi din faptul că „nici textul legii, nici nota informativă şi nici analiza impactului de reglementare nu oferă o viziune clară asupra scopului auditului energetic şi beneficiul general şi individual pentru companiile care suportă cheltuieli, altul decît un beneficiu pentru persoanele care sunt acreditate în calitate de auditor energetic”.

Directivă UE implementată după „standarde” moldoveneşti

Chiar dacă măsura de a impune efectuarea auditurilor energetice de către întreprinderile mari rezidă din prevederile cadrului comunitar, art. 8, alin. (4) din Directiva 2012/27/UE, semnele de întrebare apar atunci cînd este definită însuşi noţiunea de „întreprindere mare”.

Chiar autorii AIR indică faptul că în Moldova, conform definiţiei legale şi potrivit datelor disponibile în anul 2016, numărul întreprinderilor mari a atins cifra de 1.320, însă dacă s-ar aplica definiţia UE de întreprindere mare „la această categorie s-ar încadra mai puţin de 25 de întreprinderi”!.

O asemenea diferenţă uriaşă se explică prin faptul că potrivit legislaţiei naţionale în categoria de întreprinderi mari se includ toate companiile care depăşesc cel puţin unul din următorii indicatori:

• Un număr mai mare de 250 angajaţi

• Cifra de afaceri mai mare de 50 milioane Lei sau

• Valoarea activelor depăşeşte 50 milioane Lei

Pe de altă parte, potrivit definiţiei europene ce rezultă din Recomandarea 2003/361/CE, categoria întreprinderilor mari este formată din întreprinderi care au peste 250 de angajaţi şi a căror cifră anuală de afaceri depăşeşte 50 milioane euro şi/sau al căror total al bilanţului anual depăşeşte 43 de milioane euro.

Mai mult decît atît, tot în AIR se constată că în UE numărul companiilor care trebuie să fie supuse auditului energetic „variază considerabil de la o ţară la alta, încadrându-se în limitele de la sub 100 şi pînă la peste 50 mii de companii”. Or, în condiţiile în care există ţări din UE cu economii net superioare Moldovei în care numărul entităţilor pasibile auditelor energetice este de sub 100, ar fi oarecum injust ca în Moldova acest număr să depăşească 1300, avînd în vedere şi realităţile economice mult mai precare. Prin urmare, găsirea unei noi formule mai echitabile de determinare a subiecţilor acestui articol din proiectul de lege ar fi indicată din partea autorităţilor, luînd în considerare că costurile aferente acestor audite nu sunt deloc neglijabile.