Potrivit raportului pentru trimestrul trei din anul 2017 al Gazprom, datoria este pentru gazul natural livrat încă în anul 2014.

Acesta este deja a 12-a decizie în favoarea Gazprom adoptată de instanţa de arbitraj de la Moscova în ultimul deceniu şi aduce valoarea datoriilor ce ar urma a fi încasate de la Moldovagaz la circa cinci miliarde de dolari.

Ale cui sunt datoriile de miliarde

La acestea se adaugă alte 1,1 miliarde de dolari, datorii acumulate până în anul 2006, şi care au fost cesionate de Gazprom firmei Faktoring-Finance. 

Din această sumă doar 5-10% sunt restanţe ale Chişinăului. Restul sunt datorii acumulate de regiunea transnistreană, care din anul 2006 nu achită nici-un ban pentru metanul livrat de Gazprom. Singurile costuri sunt cele pentru pomparea gazelor ce tranzitează regiunea.

În raportul gigantului gazier este specificat şi faptul că datoria este a Republicii Moldova: "din cauza neplăţii gazului de către consumatorii din Transnistria datoria Republicii Moldova au crescut şi mai mult. Neplata gazului de către aceşti consumatori de gaze duce la o lipsă de fonduri pentru Gazprom".

Anterior administraţia Moldovagaz susţinea că datoriile pretinse de Gazprom sunt acumulate de Tiraspoltransgaz şi că nu are posibilitatea de a influenţa compania din Tiraspol să achite pentru consumul de metan din stânga Nistrului.

O datorie cât PIB

Un studiu realizat de Expert-Grup susţine că "încet-încet, datoria Moldovei pentru gazul de la Gazprom a ajuns să fie de practic 7 miliarde USD sau cât tot PIB-ul ţării, adică tot ce produce economia Moldovei într-un singur an".

"O asemenea datorie nu va putea fi plătită niciodată, ceea ce înseamnă fie că Gazprom poate cere oricând altceva în schimbul ei (conducte de gaze, alte active), fie va putea şantaja inclusiv deciziile politice ale guvernului de la Chişinău (”dacă nu faceţi X, tăiem gazul”)", se arată în studiul Expert-Grup.

Specialiştii în domeniu mai afirmă că dacă gigantul rus al gazelor dorea cu adevărat recuperarea acestor datorii, atunci mergea mai departe. Potrivit lor, decizia instanţei de arbitraj este mai degrabă o procedură necesară pentru a lua de pe umerii Gazprom eventualele probleme de ordin contabil şi fiscal pe teritoriul Rusiei create de aceste restanţe.

În acelaşi timp, experţii nu exclud însă că problema recuperării datoriilor a fost şi este utilizată de Gazprom şi Rusia pentru a face presiuni asupra conducerii Republicii Moldova, astfel încât aceasta să accepte, de exemplu, renunţarea la vectorul european sau, cel puţin, la proiectele energetice comune cu UE.