Rezultatul probabil: creşterea economiei mondiale va rămâne blocată în intervalul 2-3% în care se află din anul 2010. Această performanţă a fost caracterizată de Christine Lagarde, managing director al FMI, drept „noul mediocru“, comparându-se cu media de 3,6% care a dominat perioada de cinci ani de dinaintea recesiunii mondiale din 2008-2009.

În spatele performanţei modeste: strategii din Japonia şi zona euro nu prea mai au capacitatea de a-şi im­pulsiona economiile, spune Charles Collyns, economist-şef la Institute of International Finance.

Deşi politica fiscală va juca un rol din ce în ce mai important, aceasta nu va face decât să menţină creşterea din economiile mature mai mult sau mai puţin constantă, arată Collyns.

Cea mai mare economie a lumii, SUA au jucat frecvent rolul de locomotivă mondială în trecut. Însă în condiţiile în care creşterea economiei americane a atins în medie doar 2,1% de la sfârşitul recesiunii, strategii ame­ricani nu-şi prea doresc ca ţara să preia acest rol. „Nu putem fi singurul motor din economia mondială. Trebuie să existe mai multe motoare“, declara recent secretarul Trezoreriei ame­ricane Jacob J. Lew.

China a preluat rolul de motor al creşterii la nivel mondial după ultima recesiune, accelerându-şi investiţiile şi susţinând finanţarea companiilor pentru a-şi impulsiona economia. Acum însă, drept rezultat, ţara se confruntă cu o capacitate excedentară şi o îndatorare în creştere, nemaifiind dispusă să-şi reasume un astfel de rol.

Premierul Li Keqiang a avertizat în iulie că deşi va acţiona în continuare ca stabilizator al creşterii mondiale, ţara sa are propriile presiuni cărora trebuie să le facă faţă. China acaparează o cotă în creştere din comerţul mondial. Cota sa din exporturile mondiale a avansat de la 12,9% în 2014 la 14,6% în 2015.

Şi totuşi, Germania îi va lua faţa în acest an, devenind ţara cu cel mai ridicat excedent de cont curent, potrivit institutului Ifo. Acesta estimează un excedent de 310 miliarde de dolari în acest an, în creştere de la 285 miliarde de dolari anul trecut, şi peste nivelul anticipat în cazul Chinei, de 260 miliarde de dolari în 2016.

Ţara ar putea deveni un motor pentru restul Europei dacă ar imple­menta mai multe stimulente fiscale decât intenţionează deja, spune Aline Schuiling, economist la ABN Amro. Acest lucru nu se va întâmpla însă, probabil.

Nesiguranţa privitoare la viitorul UE în urma deciziei Marii Britanii de a părăsi blocul riscă de asemenea să tragă în jos economia regiunii, potrivit lui Schuiling.