Nu este un secret că preşedintele turc s-a uitat mereu cu admiraţie către liderul de la Kremlin, dar vizita lui Erdogan în Rusia implică atât de multe lucruri încât liderii occidentail, în special cei din UE, simt fiori la gândul realizării unei alianţe neaşteptate între cei doi şefi de stat, relatează Bloomberg.

Filiera siriană

Evoluţia conflictului din Siria, în care Rusia s-a implicat direct în susţinerea trupelor regimului Assad, poate evolua în moduri cu totul şi cu totul neaşteptat, dacă Erdogan va îmbrăţişa fără prea multe ocolişuri viziunea politică a lui Putin pentru ţara vecină cu Turcia.

Cum Ankara s-a confruntat luna trecută cu o lovitură de stat eşuată, în care oficialii turci suspectează şi un amestec al CIA, o reconfigurare a parteneriatelor strategice gândite de Recep Erdogan nu este exclusă, Putin fiind un aliat de conjuctură care poate reclădi imaginea liderului turc, explică analiştii consultaţi de Bloomberg.

Putin speră şi el să obţină un acord din partea Ankarei privind reducerea considerabilă a fluxului de arme şi luptători care se scurg spre taberele forţelor de opoziţie din Siria, via Turcia.

Rami Abdurrahman, directorul Organizaţiei pentru Drepturile Omului din Siria (SOHR), susţine că, din momentul loviturii de stat din Turcia şi până în prezent, Ankara a redus tranzitul de armament dinspre statele arabe către Siria şi a diminuat drastic ajutorul în echipament militar acordat rebelilor din ţara vecină.

„Regimul din Siria nu ar fi reuşit să asedieze oraşul Alep, dacă nu ar fi fost la mijloc această reapropiere între liderii din Turcia şi Rusia. Sprijinul militar pentru opozanţi nu mai este aşa cum obişnuia să fie”, remarcă Abdurrahman.

După faptă şi răsplată

Agenda discuţiilor dintre cei doi şefi de stat va include, pe lângă problema siriană, chestiuni arzătoare legate de schimburile comerciale dintre cele două ţări, strategia energetică a Ankarei şi reluarea zborurilor directe între Rusia şi Turcia.

Toate acestea au fost afectate de îngheţarea relaţiilor dintre Moscova şi Ankara, după ce aviaţia turcă a doborât la graniţa cu Siria un avion militar rusesc pe 24 noiembrie 2015.

O veste privind reluarea relaţiilor la nivelul de dinaintea incidentului militar este aşteptată cu sufletul la gură şi de reprezentanţii mediului de afaceri din Turcia, relatează agenţia Anadolu.

În special turismul din Turcia a avut de suferit în urmă embargoului impus de Moscova privind accesarea destinaţiilor din această ţară de către agenţiile de profil din Rusia.

„Normalizarea relaţiilor politice şi restabilirea căilor de comunicare directă vor avea, fără nicio îndoială, un efect pozitiv asupra sectorului turistic”, îşi exprimă speranţa Basaran Ulusoy, liderul Asociaţiei Agenţiilor de Turism din Turcia.

Industria construcţiilor ar putea fi şi ea impulsionată de normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări, Turcia aşteptând iniţial reluarea lucrărilor la un proiect de 2 miliarde dolari din Rusia şi apoi o uşoară revenire spre cifra de 5,4 miliarde dolari atinsă în 2015 de contractorii turci prezenţi pe piaţa din Rusia, după cum anunţă şi Methat Yenigun, preşedintele asociaţiei de profil.

Liderii UE, în aşteptare

Pe de altă parte, în vreme ce sub ochii lor Putin şi Erdogan sunt gata să pună bazele unei legături şi mai trainice, liderii UE se văd nevoiţi să joace pe mâna Washingtonului în ceea ce priveşte relaţia Bruxellesului cu Ankara, relatează Asia Times.

Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Federica Mogherini, pare nevoită să aştepte vizita oficială a vicepreşedintelui american Joe Biden înainte de a relua discuţiile cu Ankara.

În tot acest timp, turcii ar putea ajunge la o înţelegere cu Putin care va schimba echilibrul de forţe în regiunea Orientului Mijlociu, dar şi la reluarea lucrărilor la gazoductul Turkish Stream, o cale de acces prin care Moscova intenţionează să-şi păstreze supremaţia în piaţă energetică din Europa.

Thorbjorn Jagland, secretarul Consiliului Europei, se vede nevoit să danseze pe sârmă, în speranţa că va putea opri o apropierea prea mare între cele două state, dar atuul ăpare destul de slăbuţ.

„Turcia este un stat european important. Este important că toţi să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ajuta Turcia să parcurgă acest proces”, a explicat Joagland, bătând moneda pe o eventuală integrare a Turciei în UE.

Ce-i drept, Bruxellesul nu se dă de ceasul morţi în ceea ce priveşte crearea unei strategii comune ruso-turce în Siria, ci din cauza efectelor pe care le-ar avea construirea gazoductului Turkish Stream.

Legătura dintre câmpurile de extracţie din Rusia şi sudul Europei, via Turcia, ar pune în periocol planurile de reducere a dependenţei de gaz rusesc a statelor UE şi ar ameninţa serios politica energetică a unor state din zona est-europeană, printre care Polonia şi Ucraina.

În acelaşi timp, procesul de normalizare a relaţiilor dintre Israel şi Turcia ar urma să aibă de suferit, premierul israelian Benjamin Netanyahu afirmând că acesta atârnă doar de realizarea gazoductului Leviatan, care să transporte gazul din Israel către Europa pe sol turcesc.

Un alt proiect susţinut de UE, traseul trans-Caspian ar urma să fie amânat pe termen nedefinit, varianta gazului rusesc fiind mai convenabilă pentru consumatori.

Este un fel de răsplată pe care Erdogan nu are de gând să o lase să-i scape printre degete, în încercarea de a-şi păstra scorul electoral de 52% cu care a rămas după tentativa de puci de luna trecută.

„Vom discuta din nou relaţiile noastre economice. Din partea noastră nu există restricţii în ceea ce priveşte subiectele incluse în agenda întâlnirii”, a anunţat şeful statului turc.