Noile prevederi nu se referă şi la instituţiile publice, pentru care ştampila rămâne obligatorie.
 
Potrivit Ministerului Justiţiei, proiectul are drept scop ameliorarea climatului antreprenorial, îmbunătăţirea mediului investiţional local şi facilitarea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

În cadrul dezbaterilor, unii legislatorii şi-au exprimat temerea că eliminarea ştampilelor ar putea provoca mai multe litigii între agenţii economici.

„Nu credeţi că acest proiect va duce la sporirea unui număr de litigii legate de onorarea obligaţiunilor în baza unor contracte, când o parte sau alta le va contesta doar din simplu motiv că semnătura nu este întărită cu o ştampilă?”, i-a întrebat pe autorii iniţiativei deputatul PSRM, Vasile Bolea.

„Aceste preocupări nu-şi au suport. Ştampila poate fi contrafăcută. Nu este un element de identificare a persoanei juridice. Elementul de identificare este semnătura administratorului. Dacă este prezentă o anumită temere faţă de partenerul de afaceri, nimic nu-l împiedică să meargă la notar, să notifice semnătura sau să legalizeze actul. Rezultate mai bune dă expertiza grafologică a semnăturii, în comparaţie cu ştampila”, a explicat viceministrul Justiţiei, Eduard Serbenco.

„După părerea mea, când nu există ştampila, tot aşa de uşor se poate de contrafăcut semnătura, iar serviciile la notar vor ridica costurile. Ştampila întreprinderii are unele semne care o identifică; denumirea, codul fiscal, etc. Totodată, în cazul luării unui împrumut, la orice etapă de rambursare a creditului, persoana care l-a contractat poate spune că nu ea a luat acest credit. Atunci ce vom face? Vor apărea foarte multe litigii”, a insistat Bolea.

„Eliminarea ştampilei, din contra, nu duce la ridicarea costurilor, iar adresarea la notar nu este obligatorie. Doar dacă nu ai încredere în partenerul de afaceri, mergi la notar. Dacă ne uităm peste practica din alte state, este una sănătoasă unde ştampila nu există. Noi păstrăm ştampila pentru autorităţile publice. Dar în alte state nici în autorităţile publice nu se aplică. În ceea ce priveşte accesarea unui credit, nu cred că ştampila va spori securitatea tranzacţiei, lipsa ştampilei nu influenţează modul de exprimare a voinţei persoanei care se exprimă prin semnătură. Când are în faţă un client, banca ştie că acesta e împuternicit să semneze. Există actul de identitate”, a menţionat viceministrul Justiţiei.

„Deja sunt practici, deja există un sistem, o regulă de comunicare între bănci, între agenţii economici. Dacă purtaţi grija pentru agenţii economici mici, nu se va schimba nimic. În loc de ştampilă, băncile vor mai cere şi alte documentele”, a opinat şi deputatul PLDM Chiril Lucinschi.

Potrivit proiectului, costul mediu al ştampilei în Republica Moldova este de 235 de lei.

Precizăm că Guvernul a venit şi anterior cu un proiect similar, dar acesta a fost respins de plenul Parlamentului.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.