Nu ştie cum arată un caiet de sarcini

O eroare de calcul făcută de administraţia Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” din or. Orhei a crescut suma contractului pentru reparaţia acoperişului unui bloc de studii cu peste 240 de mii de lei. La concursul anunţat de direcţia instituţiei s-au înscris cinci participanţi, câştigătoare fiind desemnată firma „Lemfabric”. Contractul iniţial a fost semnat pentru o sumă de 1.793.811 lei, după care, la numai o lună, volumul lucrărilor a fost mărit pentru încă 241.995 lei. Astfel, acoperişul a ajuns să coste peste 2 milioane de lei. Neregulile au început chiar din primele zile. Unul dintre diriginţii de şantier avea licenţa expirată, iar cel de-al doilea a prelungit-o când deja lucrările se încheiau. Aşa că timp de o lună construcţia s-a făcut practic fără un diriginte de şantier. Solicitată de reporterul Centrului de Investigaţii Jurnalistice directoarea colegiului, Valentina Sandul, spune că nici nu a observat această neregulă, întrucât nu s-ar fi uitat la data de pe licenţă, ci doar că pe una scria „luna noiembrie”, iar pe cealaltă – „luna decembrie”.

Şirul încălcărilor însă nu se încheie aici. Astfel, lucrările s-au făcut fără un plan de achiziţii, iar caietul de sarcini (în care sunt detaliate toate lucrările care trebuie făcute) nici nu a existat. Directoarea are şi aici o justificare afirmând că e prima dată când organizează o licitaţie publică. „Noi la devizul de preţuri îi spunem caiet de sarcini. Nu am ştiut anumite lucruri pentru că a fost prima oară când am organizat o licitaţie. Am făcut grup de lucru, am luat şi expert ca să ne orienteze, prima dată am mers prin lucrurile respective şi nu ştiam. Am fost şi la Ministerul Construcţiilor şi ne-au făcut Raport de avizare a devizului ofertei.”

Volumul lucrărilor creştea în funcţie de banii transferaţi

Deşi lucrările adiţionale erau importante, acestea nu au fost prevăzute la începutul licitaţiei, întrucât nu se ştia ce sumă va aloca Ministerul Educaţiei, afirmă directoarea colegiului. „Aşa ni s-a spus: întâi vedem, pentru că banii ni s-au dat de la minister în rate, era sfârşit de an financiar, îi utilizaţi şi dacă o să intraţi în timp, vă mai dăm. Era toamna târziu. Nu am ştiut dacă o să fie suficient şi dacă o să ne încadrăm în timp şi o să putem valorifica suma. Banii au venit pe etape. Şi am făcut lucrările în funcţie de ceea ce a venit, de asta avem acordul adiţional”, precizează Valentina Sandul. Potrivit ei, când au venit banii de la minister, setul de acte, la fel ca lucrările au fost făcute în viteza gândului, aşa că până la Revelion acoperişul a fost pus.

Nu a avut nici plan de achiziţii

Cât despre planul de achiziţii, directoarea susţine că nici nu l-a avut. „Am avut planul nostru - Planul de reparaţii pe care îl înaintăm anual la Ministerul Educaţiei. Am înaintat planul în 2013 pentru 2014. Cele 2 milioane au fost date de la stat fiindcă ploua şi se deteriora tot acoperişul. Am ales „Lemfabric” pentru că a fost cea mai avantajoasă ofertă şi preţul a fost avantajos, dar a avut şi tehnică, adică a avut toate condiţiile de construcţie ”, adaugă Valentina Sandul.

La fel, în setul de documente pentru licitaţie, lipsesc declaraţiile privind imparţialitatea şi conflictul de interese al grupului de lucru. Valentina Sandul are aceeaşi explicaţie: „Nu am ştiut”.

Incompetenţa generează cheltuieli în plus

Cazul de la Orhei nu este singurul din ţară. Consiliul raional Ialoveni a majorat suma unui contract de reparaţie a edificiului cu peste 1 milion de lei, deoarece caietul de sarcini nu a fost elaborat corect. CRI a încheiat un contract în sumă de 3947,6 mii lei cu SRL „Getarcon Grup” care urma să efectueze lucrările de construcţie a unei mansarde. La un an distanţă, a fost încheiat un contract adiţional, suma contractului fiind majorată până la 5, 1 mil lei. Deoarece responsabilii nu au prevăzut în contract o garanţie de bună execuţie a lucrărilor, a mai fost nevoie de alte aproape 200 de mii de lei pentru reparaţii adiţionale la ultimul etaj al clădirii, care a fost inundat de ploi. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, „nu a fost asigurată prezentarea de către antreprenor a garanţiei de bună executare a contractului, iar Aparatul preşedintelui raionului a fost lipsit de pârghii de constrângere în cazul apariţiei prejudiciului adus în urma executării unor lucrări necalitative”.

Nicolae Secrieru, specialist la Secţia Construcţii a Consiliului raional Ialoveni, susţine că iniţial în contract era prevăzut un acoperiş provizoriu, dar ulterior s-a renunţat la el deoarece lucrările trebuiau făcute pe timp de vară. „Nimeni nu s-a gândit că în vara respectivă va ploua foarte mult”, susţine Secrieru. În afară de aceasta, iniţial în caietul de sarcini nu a fost prevăzut un material de construcţie numit etalbond, costul căruia s-a ridicat la un milion de lei. „Problema a apărut în procesul lucrului. În caietul de sarcini etalbondul nu a fost inclus”, mai spune Secrieru.

Nu ştiu, pentru că nu au pregătirea necesară

Experţii spun că cele mai multe nereguli în procesul de achiziţii publice sunt admise la etapa stabilirii caietului de sarcini pentru agenţii economici, iar persoanele responsabile nu au pregătirea necesară pentru elaborarea documentelor de licitaţie. Mai mulţi responsabili de organizaţia licitaţiilor pe bani publici afirmă că au greşit în procesul de lucru, dar că aceasta s-ar fi întâmplat pentru că nu aveau pregătirea necesară. În timp ce în multe ţări aceste persoane beneficiază de instruiri specializate, în Republica Moldova nu există instituţii care să ofere servicii educaţionale în acest domeniu. Igor Schin, reprezentantul Centrului regional de dezvoltare socio-economică din Cahul, consideră că facultăţile de economie din ţară ar trebui să aibă un curs special pentru instruirea specialiştilor în domeniul achiziţiilor publice.

Învaţă din propriile greşeli

Mai mulţi primari din raionul Cahul spun că au învăţat din mers cum se face corect o ofertă în procesul unei licitaţii. „La început am greşit pentru că nu ştiam cum să elaborăm documentele de licitaţie pentru agenţii economici. Scriam că ne trebuie unt, dar nu arătam, de exemplu, procentul de grăsime şi primeam un produs care era mai degrabă plastilină decât unt. Ceapa ne-au adus-o pe cea mai mică, eu ce trebuie să descriu diametrul ca să ne aducă un produs de calitate?! Noi nu putem să refuzăm produsul dacă nu ne convine, deoarece copiii trebuie hrăniţi. Am învăţat din greşeli – trebuie să descriem corect produsul de care avem nevoie”, povesteşte Nina Munteanu, primarul comunei Pelinei din Cahul. Ea consideră că în primării ar trebui să existe un specialist în achiziţii pentru a face mai eficient acest proces. „Specialistul respectiv ar putea fi responsabil şi de atragerea investiţiilor din exterior. În prezent proiectele de acest fel sunt elaborate de angajaţii Primăriei care şi aşa au multe obligaţii de serviciu”, spune edilul.

„Bine că există internetul”

Nina Munteanu afirmă că cea mai mare dificultate a grupului pentru achiziţii o reprezintă elaborarea caietului de sarcini. „Acestea sunt foarte greu de îndeplinit, mai ales în cazurile de achiziţionare a bunurilor, serviciilor şi lucrărilor. De exemplu, trebuia să achiziţionăm mobilă pentru grădiniţă, dar nici eu, nici contabila şi nici angajaţii grădiniţei nu aveam cunoştinţele necesare în domeniu. Trebuia să descriem produsul în aşa fel încât acesta să corespundă tuturor parametrilor necesari pentru creşterea şi dezvoltarea adecvată a copiilor. Ne-am descurcat cu informaţia pe care am găsit-o în internet. Mulţumim că există internetul”, spune edilul de la Pelinei.

Problema este în legislaţie

Gradul scăzut de pregătire a responsabililor de achiziţii publice este remarcat şi de unii agenţi economici. Nicolae Dunas, reprezentantul firmei „Nico Art” din Cahul, declară că de multe ori autorităţile contractante întâmpină greutăţi mari în elaborarea specificaţiilor unor bunuri sau servicii. „Probleme sunt de sistem şi e foarte important să fie soluţionate de către responsabilii de politicile din domeniul respectiv. Eu nu pot să accept ca copilul meu să fie alimentat prost în grădiniţă. De aceea trebuie de făcut raportul între calitate şi preţ. Problema este în legislaţie, care este una foarte proastă şi nu oferă soluţii sistemice”, subliniază agentul economic.

Şi experţii în achiziţii publice constată că autorităţile contractante comit greşeli atunci când cumpără bunuri sau servicii pe banii statului. Potrivit lui Serghei Merjan, expert în achiziţii, de multe ori autorităţile contractante nu ştiu să identifice serviciile şi bunurile de care are nevoie comunitatea sau instituţia. Drept urmare, se fac achiziţii inutile şi nu mai ajung bani pentru servicii de care este cu adevărat nevoie. „Din lipsă de cunoştinţe, multe autorităţi formulează cerinţe inadecvate faţă de agenţii economici - foarte generale, sau, dimpotrivă, exagerate”, susţine expertul. Cei care formulează cerinţe foarte generale ajung să cumpere servicii sau lucrări de calitate joasă, care presupun şi costuri exagerate pentru mentenanţă. În acelaşi timp, autorităţile care formulează cerinţe exagerate faţă de agenţii economici ajung să achiziţioneze bunuri care depăşesc necesităţile reale, afirmă Serghei Merjan. Potrivit lui, unele autorităţi iniţiază şi atribuie contracte de achiziţii în lipsa resurselor financiare care să acopere costul total al lucrărilor. În aceste cazuri, se întâmplă frecvent ca obiectele de construcţii să rămână nefinalizate, iar bunurile procurate să nu fie funcţionale.

Nu îi putem instrui pe toţi

Valeriu Secaş, director adjunct la Agenţia Achiziţii Publice, recunoaşte că multe nereguli în procesul de achiziţii au loc din cauza necunoaşterii, de către grupul de achiziţii, a legislaţiei în domeniu, care este una extrem de complexă. „În fiecare instituţie există câte un grup de lucru abilitat cu organizarea licitaţiilor şi evaluarea ofertelor, dar membrii acestuia nu au pregătirea necesară”, precizează Secaş. Potrivit acestuia, existenţa câtorva mii de autorităţi contractante şi fluctuaţia de cadre în instituţiile statului, fac imposibilă existenţa acestui gen de instruiri. În 2015, Agenţia de Achiziţii Publice a organizat doar 7 seminare de instruire pentru angajaţii autorităţilor contractante şi numai 6 pentru angajaţii săi din cadrul serviciilor teritoriale.

Un alt expert în achiziţii publice, Serghei Merjan, constată că autorităţile contractante comit greşeli atunci când cumpără bunuri sau servicii pe banii statului. Potrivit lui, de multe ori autorităţile contractante nu ştiu să identifice serviciile şi bunurile de care are nevoie comunitatea sau instituţia. Drept urmare, se fac achiziţii inutile şi nu mai ajung bani pentru servicii de care este cu adevărat nevoie. „Din lipsă de cunoştinţe, multe autorităţi formulează cerinţe inadecvate faţă de agenţii economici - foarte generale, sau, dimpotrivă, exagerate”, susţine expertul. Cei care formulează cerinţe foarte generale ajung să cumpere servicii sau lucrări de calitate joasă, care presupun şi costuri exagerate pentru mentenanţă. În acelaşi timp, autorităţile care formulează cerinţe exagerate faţă de agenţii economici ajung să achiziţioneze bunuri care depăşesc necesităţile reale”, afirmă Serghei Merjan.

Potrivit lui, unele autorităţi iniţiază şi atribuie contracte de achiziţii în lipsa resurselor financiare care să acopere costul total al lucrărilor. În aceste cazuri, se întâmplă frecvent ca obiectele de construcţii să rămână nefinalizate, iar bunurile procurate să nu fie funcţionale. 

Într-un raport al Curţii de Conturi privind auditul performanţei sistemului de achiziţii publice se arată că Agenţia de Achiziţii Publice nu deţine informaţii cu privire la numărul persoanelor implicate în procesul de achiziţii publice din cadrul autorităţilor contractante şi, respectiv, privind necesităţile acestora de instruire pentru a asigura eficienţa achiziţiilor publice. În 2015, Agenţia de Achiziţii Publice a organizat doar 7 seminare de instruire pentru angajaţii autorităţilor contractante şi numai 6 pentru angajaţii săi din cadrul serviciilor teritoriale.

Valoarea contractelor de achiziţii publice înregistrate de AAP în anul 2014 a însumat 11538,4 mil.lei, ce constituie circa 10,3% din Produsul Intern Brut (111757 mil.lei). Anul trecut suma a fost de 1 884 736 705,84 lei.


Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Banii publici sunt şi banii mei”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice (CIJM) şi Asociaţia pentru Guvernare Eficientă şi Responsabilă (AGER), într-un proiect finanţat de Uniunea Europeană şi National Endowment for Democracy.

Anticorupţie.md