Majorarea datoriei interne, pentru a face faţă cheltuielilor curente ale Guvernului, este o soluţie temporară, care însă aduce daune enorme economiei. Pe lângă faptul că împrumuturile vor trebui rambursate până la urmă cu dobândă tot din acelaşi buget, adică de cetăţeni, ele privează de finanţare economia reală şi aşa secătuită de pe urma „furtului miliardului”. 

Ministerul Finanţelor a dat publicităţii săptămâna trecută raportul privind starea finanţelor publice în primul trimestru, conform căruia, la finele lunii martie, datoria de stat internă a Republicii Moldova era de 8,18 miliarde de lei. În primele trei luni ale anului, aceasta a crescut cu 959,1 milioane de lei. Pentru comparaţie, pe parcursul întregului an 2015, datoria internă crescuse cu 150 milioane de lei.

Potrivit calculelor ziariştilor de la portalul de ştiri mold-street.com, este cea mai mare creştere a datoriei de stat interne din ultimii ani, ritmul de creştere fiind de circa 10 milioane de lei pe zi. Acesta este de 24 ori mai mare decât ritmul din 2015.

Ministerul Finanţelor explică această creştere prin majorarea emisiunii Valorilor Mobiliare de Stat pe piaţa primară.

Împrumută bani pentru consum

Doctorul în economie Sveatoslav Mihalache consideră că Guvernul se împrumută pentru a plăti pensiile şi salariile. „Situaţia din economie şi din finanţele ţării este foarte gravă. În lipsa unei finanţări externe Guvernul este forţat să emită hârtii de valoare pentru a se împrumuta pe piaţa internă şi a putea achita la timp pensiile, salariile etc.”, a declarat Mihalache pentru mold-street.com.

Cu alte cuvinte, ministerul emite obligaţiuni, adică titluri de împrumut prin care ia bani de la entităţile moldoveneşti, precum şi de la persoane fizice, pentru a face faţă cheltuielilor curente ale guvernului. Acestea însă, din câte se ştie, se limitează doar la achitarea salariilor şi pensiilor, după cum a anunţat anterior ministrul Finanţelor, Octavian Armaşu.

Nu este o misiune prea dificilă de a vinde valorile mobiliare ale statului. Or, dobânzile oferite sunt destul de avantajoase. În primele trei luni ale anului, rata medie ponderată a dobânzii la VMS comercializate prin licitaţii a constituit 24,75%, fiind de 1,7 ori mai mare faţă de anul trecut.

Pentru comparaţie, în aceeaşi perioadă, rata dobânzii pentru creditele acordate de băncile comerciale a fost de 15,74%. 

În plus, profitul obţinut din dobânzile de pe obligaţiunile statului nu se impozitează. Guvernul a avut grijă încă anul trecut să introducă în politica fiscală o prevedere în acest sens. Mai mult, au fost anulate scutirile de impozit pentru veniturile din depozite şi cele din creditele pe termen lung. Adică, dacă acordă credit unei persoane fizice sau juridice pe termen de peste trei ani, banca este obligată să plătească impozit pentru profitul aferent. Şi dacă o persoană depune bani în bancă, veniturile obţinute din dobândă sunt din nou impozitate. Pe când, dacă investeşti în valori mobiliare ale statului, profitul rămâne intact.

Fireşte că atât băncile, cât şi persoanele fizice cu mulţi bani vor prefera în acest caz să îi plaseze în obligaţiunile statului, care sunt şi mai sigure, dar şi mai profitabile. S-ar părea că statul s-a pregătit din timp pentru situaţia în care s-a pomenit în acest an, se aştepta deci că va ajunge să nu aibă suficienţi bani pentru cheltuielile curente pe care va fi nevoit să-i împrumute pe piaţa internă. Rezultă că guvernul se aştepta încă de anul trecut şi la răcirea relaţiilor cu partenerii de dezvoltare, care nu vor mai oferi bani în urma jafului din sectorul bancar.

Cine pierde

Cel mai mare perdant în această afacere este cetăţeanul simplu, care, deşi primeşte acum salariile la timp, va trebui ulterior să îi întoarcă înapoi şi încă cu dobândă. De remarcat că la aceste 8,2 miliarde de lei se vor adăuga în curând alte peste 13,7 miliarde (datoria Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank faţă de Banca Naţională) pe care Ministerul Finanţelor a promis să o transforme în datorie publică. 

Ce-i drept, pentru această datorie, statul va plăti o dobândă de 5%, însă aceasta se va ridica oricum la peste 700 milioane de lei anual. De notat că datele Ministerului Finanţelor relevă că, în 2015, pentru serviciul datoriei interne (dobânda) s-au cheltuit circa 794 milioane de lei, de trei ori mai mult decât pentru angajamentele externe. 

Dacă luăm în calcul scumpirea dobânzii la VMS de 1,7 ori, dobânda achitată în anul curent ar trebui să se ridice la 1,35 miliarde de lei. Dacă adăugăm deservirea împrumutului „miliardului”, ajungem la o sumă de peste două miliarde de lei anual, bani care urmează să fie plătiţi din buget. 

Un perdant mai puţin evident însă la fel de important este sectorul real al economiei. Odată ce băncile preferă să-şi plaseze banii disponibili în valori mobiliare de stat, aceştia nu ajung în sectorul real al economiei pentru a finanţa proiecte investiţionale. Astfel, şi pe această dimensiune, se aplică o lovitură puternică economiei moldoveneşti. 

… şi cine câştigă

Câştigătoare sunt în primul rând băncile, care, fără prea mari eforturi, obţin profituri considerabile. De altfel, sistemul bancar, care a generat prin jaful miliardului criza economică din R. Moldova, nu a simţit deocamdată efectele acesteia, înregistrând anul trecut un profit de 1,44 miliarde de lei, aproape dublu faţă de 2014. 

Acest profit s-a datorat în mare parte speculaţiilor pe seama oscilaţiilor cursului de schimb al leului, provocate de acelaşi furt al miliardului. Iată că şi în acest an băncile au toate şansele să se îmbogăţească din cumpărarea unui volum mai mare al obligaţiunilor statului, rezultat din nou în ultimă instanţă din „jaful miliardului”. 

Totuşi, beneficiile sectorului bancar nu pot continua la nesfârşit or până la urmă el depinde de starea economiei şi pe termen lung va resimţi acut deteriorarea actuală a economiei din care s-a învăţat să scoată profit la moment.

Câştigă din această sporire a datoriei interne şi Guvernul Filip, care creează aparenţa că face faţă cheltuielilor curente în pofida sistării finanţării externe şi a crizei economice interne. Însă împrumutarea pe piaţa internă a VMS este o soluţie temporară şi Guvernul nu va putea majora semnificativ emisiunile lor.

„Principalii cumpărători de VMS sunt băncile şi, în special, cele trei aflate sub supravegherea Băncii Naţionale. Cu toate acestea, ele nu pot majora semnificativ achiziţiile de VMS, pentru a nu crea o expunere prea mare”, a menţionat Sveatoslav Mihalache.

Împrumuturile de pe piaţa internă sunt astfel o soluţie pe termen scurt şi ar putea în curând să se epuizeze această sursă de venituri la buget. Atunci, pentru a evita un colaps economic, guvernului îi va rămâne o singură soluţie – aplicarea măsurilor de austeritate pe care tot le amână de la începutul anului. Dacă, între timp, nu-i vor convinge pe partenerii de dezvoltare că au voinţă de reforme şi merită să fie relansată finanţarea externă. Însă ultimele evoluţii de la Chişinău vorbesc despre multe, nu şi despre voinţa de reformă. 

Eco.md