Potrivit aşa-zisului soviet suprem de la Tiraspol, Energocom are datorii de 13,9 milioane dolari pentru energia livrată de Energokapital. Următoarea şedinţă de judecată va avea loc pe 21 aprilie, la Judecătoria Centru.

O investigaţie recentă a organizaţiei media The Black Sea a arătat că Energokapital aparţine unor firme off-shore care au fost implicate în jaful din sistemul bancar al Republicii Moldova. „Ţara zguduită anul trecut de proteste masive şi schimbări multiple ale Guvernelor este alimentată cu energie electrică de un lanţ de firme care traversează Transnistria, duce în China, Scoţia şi insulele Seychelles”, se spune în investigaţie.

Începând cu 2014, compania intermediară Energokapital plăteşte principalului producător de energie electrică din Moldova, Centralei de la Cuciurgan, situată în regiunea transnistreană, pentru serviciul de conversie a gazelor naturale în energie electrică. Moldova este dependentă în proporţie de 80 la sută de curentul produs de această centrală, astfel zona separatistă deţine monopolul asupra aprovizionării cu energie electrică a RM.

De la Centrala de la Cuciurgan, Energokapital vinde curentul companiei de stat din Republica Moldova, Energocom. Cu toate acestea, preţul pentru energia electrică nu se bazează pe costuri, deoarece Transnistria nu plăteşte pentru gazul pe care îl consumă. Întrucât Energokapital, cel mai probabil, îşi primeşte gratis materia primă, compania plătind doar pentru costurile de procesare a gazelor în energie electrică.

De aici cifrele devin şocante. Diferenţa dintre aceste costuri de procesare şi suma pe care Moldova o plăteşte pentru energia electrică ajunge la 400 de procente, potrivit expertului economic Sergiu Tofilat. Această diferenţă masivă îl face să creadă că cineva sustrage aceşti bani. Reţeaua de proprietari off-shore ai Energokapital include Hong Kong, Edinburgh, Seychelles şi, probabil, Belize, dovadă că milioane de dolari în numerar ajung în buzunarele oficialilor din Moldova, Rusia şi Transnistria sau în buzunarele unor persoane fizice afiliate acestor administraţii.

De menţionat că centrala de la Cuciurgan este deţinută în proporţie de 100% de holdingul rusesc Inter RAO EES, care deţine monopol total asupra importului şi exportului de energie electrică în Rusia. Centrala electrică produce energie electrică şi pentru Transnistria. Din cauza războiului din Donbas, Ucraina a sistat furnizarea de energie către Moldova, astfel ţara a devenit dependentă de energie electrică de la Cuciurgan.

În acest moment, Energokapital apare de nicăieri. Începând cu decembrie 2014, Energokapital primeşte gaze de la Transgaz, cu sediul la Tiraspol, iar apoi plăteşte staţiei de la Cuciurgan câte 1,6 cenţi per kw/h pentru a transforma gazul în energie electrică. Gazul este livrat regiunii separatiste de Gazprom, care nu poate încheia acorduri cu Transgaz, întrucât această companie este înregistrată într-un stat nerecunoscut. Gazul este livrat companiei din Moldova, Moldovagaz, unde Gazprom deţine jumătate din acţiuni, iar toate datoriile sunt înregistrate pe firma moldovenească. Potrivit declaraţiilor financiare ale Gazprom, în prezent datoria Moldovagaz este mai mare de cinci miliarde de dolari SUA. Energokapital vinde apoi energie electrică către Energocom. Cu toate acestea, Energokapital nu posedă nici facilităţi de generare a energiei electrice şi nici nu interacţionează cu energia.

Până în martie 2016, tariful la care Energokapital a vândut energie electrică Energocom-ului a fost de 6,775 de cenţi pe kWh. În 2014, Moldova a importat anual energie electrică în volum de 3,2 miliarde de kWh din regiunea transnistreană, ceea ce înseamnă că Energokapital ar putea avea un profit brut de peste 160 de milioane de dolari, potrivit analistului Sergiu Tofilat. Prin urmare, această companie intermediar ar putea avea un „profit” de 75 la sută din vânzări, fără să aibă nimic în comun cu gazul. Există trei posibilităţi despre modul cum banii ajung sus. Tofilat suspectează că 160 de milioane de dolari sunt transferate companiilor off-shore. O altă posibilitate este că Energokapital cumpără gaze naturale de la Transgaz, la un preţ simbolic şi o parte din bani este transferată în bugetul Transnistriei, în timp ce cealaltă parte este transferată în zone off-shore. O a treia posibilitate este că întreaga sumă merge la Transgaz şi este utilizată de către autorităţile separatiste pentru a acoperi deficitul bugetar.

Dar ţinând cont de proprietarii din umbră ai companiilor conectate la Energokapital, suspiciunea este că aceasta este o modalitate pentru unii politicieni de a face bani. Un analist apropiat guvernării afirmă că pentru a funcţiona această schemă este nevoie de „o singură persoană în Guvernul de la Chişinău şi alta în guvernul de la Tiraspol”.