Deşi per ansamblu obiectivul de bază al iniţiativei date este clar, aceasta nu este urmată de careva fundamentări economice care ar argumenta utilizarea noii Metodologii, dar şi scenarii concrete vizavi de efectele prevederilor (chiar şi retroactive) incluse în noul document. Prin urmare, ne-am propus să efectuăm o scurtă analiză a iniţiativei date prin prisma impactului pe care îl poate avea noua Metodologie.

De ce avem nevoie de o nouă metodologie?

Actuala metodologie s-a dovedit a fi ineficientă în procesul de reglementare a pieţei produselor petroliere din Republica Moldova, principalele eşecuri ale acesteia fiind evidenţiate în continuare:

Metodologia actuală de calculare a preţurilor la produsele petroliere este una ineficientă, întrucât de jure actuala Metodologie are drept scop menţinerea unui nivel just al preţurilor care ar acoperi cheltuielile relevante, precum şi o rată rezonabilă de rentabilitate. De facto, însă, în contextul carenţelor cadrului concurenţial, rentabilitatea raportată a companiilor este inferioară limitei admise, iar plafonarea acesteia la limita maximă de 10% este una absolut inutilă. Problema constă în transparenţa redusă a cheltuielilor care se iau în considerare la calcularea preţului (practic orice cheltuieli pot fi incluse formula de calcul a preţurilor). Respectiv, cererile de majorare a preţurilor sunt mai curând formale (inclusiv verificarea corectitudinii de către ANRE în termen de 3 zile) care poate surveni indiferent de cheltuielile suportate.

Nivel nejustificat de înalt al preţurilor la produsele petroliere (fără taxe) în comparaţie cu preţurile la aceste produse în ţările UE, implicând astfel supraprofituri pentru companiile petroliere locale. Analiza comparativă a cheltuielilor (transport, asigurare, manipulare, depozitare, salarii, etc.) şi a profiturilor aferente comercializării cu amănuntul (în continuare marja) a produselor petroliere din Moldova, relevă faptul că acestea sunt superioare celor mai dezvoltate ţări din UE. 

Evident un nivel atât de înalt al acestor valori ar putea fi explicat prin faptul că Republica Moldova este un net importator al acestor produse, fapt ce creează presiuni adiţionale asupra preţurilor de achiziţie. Cu toate acestea, nivelul acestor marje în Moldova este mai înalt sau cel puţin la acelaşi nivel chiar în comparaţie cu unele ţări net importatoare de produse petroliere şi unde nivelul de trai şi, respectiv, al inputurilor (spaţii de stocare, salarii, servicii comunale etc.) este mult mai mare.

De fapt, o cauză majoră a acestui fenomen ar putea fi carenţele în politica de cheltuieli a unor companii petroliere din Moldova (atât timp cât este posibilă includerea practic oricăror cheltuieli care argumentează preţul final), precum şi cadrul concurenţial deficient care, în paralel cu actuala metodologie de calculare a preţurilor, nu motivează companiile să-şi eficientizeze cheltuielile.

Necorelarea preţurilor de comercializare a produselor petroliere cu fluctuaţiile preţurilor înregistrate la bursele internaţionale şi regionale (Platts), fapt ce în virtutea deficienţelor cadrului concurenţial şi a celui regulator din sector (menţionate mai sus) ar putea permite unor companii să practice metode inechitabile de calculare şi ajustare a preţurilor cu amănuntul.

Astfel, datele aferente relevă mai multe perioade în care acestea au stabilit preţurile la aceste produse în mod nejustificat, obţinând în aşa mod supraprofituri (ţinând cont că vânzarea produselor petroliere este încă o piaţă neliberalizată pe deplin). Din figura de mai jos, putem constata cu certitudine că în Republica Moldova există perioade în care preţurile la produsele petroliere nu sunt formate în mod corect: companiile petroliere sunt reticente la ajustarea preţurilor în sensul diminuării în perioade de ieftinire a carburanţilor la bursele internaţionale.

Noua Metodologie propusă de către ANRE

Reieşind din cele prezentate mai sus, devine evidentă necesitate amendării cadrului regulator prin elaborarea unei noi Metodologii care ar exclude reglementări şi prevederi inutile, precum şi ar conduce la simplificarea acesteia, concomitent cu posibilitatea impunerii unui caracter autonom în cazul aplicabilităţii (întru evitarea unor ingerinţe în procesul administrării), dar şi ridicarea rolului regulatorului independent (ANRE) în domeniu.

Astfel, în noua Metodologie propusă de către ANRE se propune ca preţurile maxime de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere principale să se calculeze în baza cotaţiilor Platt’s Mediterranean (întrucât anume acestea sunt preţurile de referinţă pentru majoritatea tranzacţiilor cu produse petroliere din zonă), iar pentru gazul lichefiat în baza cotaţiilor Argus DAF Brest propane-butane mix, dar şi a unei marje comerciale specifice care ar include toate cheltuielile aferente comercializării produselor petroliere şi nemijlocit profitul aferent, precum şi cota accizelor şi cota taxei pe valoarea adăugata în conformitate cu Codul Fiscal. De asemenea, în sensul stabilirii unor valori cât mai corecte în corelaţie cu calitatea produselor petroliere principale, ţinând cont de faptul că cotaţiile Platt's figurează doar pentru 2 produse petroliere (de altfel de cea mai înaltă calitate), vor fi utilizate rate de multiplicare în funcţie de cotaţia Platts existentă.

Aspecte pozitive: teoretic, modificările conceptuale propuse de către ANRE vor limita reticenţele companiilor petroliere vizavi de evoluţiile cotaţiilor pe bursele regionale, fapt ce în virtutea deficienţelor cadrului concurenţial şi a celui regulator din sector admit practicarea unor metode inechitabile de calculare şi ajustare a preţurilor cu amănuntul la produsele petroliere, iar principalele beneficii rezidă în următoarele aspecte:

Reieşind din faptul că marjele admise vor fi cele maximale, iar costurile diferă de la un operator la altul, calibrarea preţurilor va fi la discreţia acestora, conducând nemijlocit la diversificare.

Dezicerea de Metodologia de formare a preţurilor cu prevederi inutile (rentabilitate maximă admisă de 10%), care admite ajustarea neargumentată a preţurilor, şi implicit a supraprofiturilor.

Asigurarea stabilirii unor preţuri cât mai juste la aceste produse, ţinând cont de fluctuaţiile existente la bursele internaţionale şi regionale (Platts), evitând orice reticenţe pe această piaţă.

Stabilirea unor preţuri la produsele petroliere în strictă concordanţă cu calitatea acestora, luând în considerare cotaţiile Platts.

Încurajarea utilizării eficiente a resurselor financiare de către managementul companiilor din sector, inclusiv prin eliminarea costurilor neargumentate. Aspecte negative. Deşi aparent iniţiativa dată se încadrează în logica noii abordări în partea ce ţine determinarea preţurilor la produsele petroliere, aceasta nu este însoţită de careva fundamentări în baza unor modelări sau scenarii (Nota informativă nu conţine astfel de date, iar Analiza Impactului de Reglementare lipseşte). Mai mult ca atât, doar enunţarea utilizării unor coeficienţi / indicatori nu este suficientă fără probarea acestora prin metode empirice.

De altfel, stabilirea marjei pentru primul an de aplicare a Metodologiei va fi în baza marjei stabilite indirect (preţul mediu de vânzare (fără taxe) minus preţul Platts) pentru anul precedent (adică anul 2015). Totuşi ţinând cont de faptul că anume în această perioadă au avut loc 2 evoluţii cu impact major asupra pieţei petroliere (devalorizarea monedei naţionale şi diminuarea drastică a preţului la produsele petroliere pe pieţele internaţionale care implicit a condus la creşterea speculativă a marjei respective de la 1,9 lei/litru în 2014 la 3,57 lei/litru în 2015), nu este oportună utilizarea acestei perioade drept referinţă pentru stabilirea marjei comerciale specifice. Astfel, ar fi mai raţională estimarea prin metode empirice a perioadelor în care preţurile produselor petroliere pe piaţa internă au fost ajustate într-o manieră corespunzătoare dinamicii cotaţiilor Platts, dar şi evaluarea acestora pentru perioade mai mari de timp (de ex. ultimii 3 ani).

De altfel, ar fi cel puţin naiv să nu admitem pentru perioadele viitoare cotaţii mai superioare pentru produsele petroliere (în contextul în care acestea la moment au atins minimul din ultimii 15 ani), care în tandem cu accize majorate şi cu o inflaţie prognozată la 2 cifre pe fundalul unei eventuale devalorizări a monedei naţionale ar conduce la o escaladare a preţurilor la produsele petroliere.

Conceptul noii Metodologii în sine este unul foarte binevenit în condiţiile actuale, însă este necesară o calibrarea mai atentă a tuturor variabilelor incluse în formulă. De altfel, asemenea iniţiative necesită fundamentare foarte minuţioasă în baza estimărilor empirice cu includerea unor modele şi scenarii care ar anticipa modificarea statu-quo-lui.