Ţara zguduită anul trecut de proteste masive şi schimbări multiple ale Guvernelor este alimentată cu energie electrică de un lanţ de firme care traversează Transnistria, duce în China, Scoţia şi insulele Seychelles.

Începând cu 2014, compania intermediară Energokapital plăteşte principalului producător de energie electrică din Moldova, Centralei de la Cuciurgan, pentru serviciul de conversie a gazelor naturale în energie electrică.

Centrala de la Cuciurgan se află în regiunea separatistă transnistreană, pe teritoriul căreia se află Armata 14-a a Rusiei. Moldova este dependentă în proporţie de 80 la sută de curentul produs de această centrală, astfel zona separatistă deţine monopolul asupra aprovizionării cu energie electrică a Republicii Moldova.

De la Centrala de la Cuciurgan, Energokapital vinde curentul companiei de stat din Republica Moldova, Energocom. Cu toate acestea, preţul pentru energia electrică nu se bazează pe costuri, deoarece Transnistria nu plăteşte pentru gazul pe care îl consumă. Întrucât Energokapital, cel mai probabil, îşi primeşte gratis materia primă, compania plătind doar pentru costurile de procesare a gazelor în energie electrică.

De aici cifrele devin şocante. Diferenţa dintre aceste costuri de procesare şi suma pe care Moldova o plăteşte pentru energia electrică ajunge la 400 de procente, potrivit expertului economic Sergiu Tofilat. Această diferenţă masivă îl face să creadă că cineva sustrage aceşti bani.

Reţeaua de proprietari off-shore ai Energokapital include Hong Kong, Edinburgh, Seychelles şi, probabil, Belize, dovadă că milioane de dolari în numerar ajung în buzunarele oficialilor din Moldova, Rusia şi Transnistria sau în buzunarele unor persoane fizice conectate afiliate acestor administraţii.

Proprietatea Energokapital are o structură similară şi conexiuni suprapuse cu consultanţi şi directori la schema care a dus la prăbuşirea celor trei bănci moldoveneşti în 2014 şi dispariţia unui miliard de dolari.

În primul rând, reţeaua duce în China. Unul dintre proprietari Energokapital este Ornamental Art Limited, o companie înregistrată în Hong Kong. Un director al companiei este Wai Lap Shum, care locuieşte într-un apartament din Kui Fat Building , în Hong Kong.

Shum este director doar pe hârtie, pentru a-l ascunde pe adevăratul proprietar al companiei. Înfiinţată în 2013, Ornamental Art Limited este situată pe aceeaşi adresă ca şi MB Consultants – o companie care oferă servicii pentru clienţii de limbă rusă.  
 
În 2009, pe aceeaşi adresă din Hong Kong, a fost Global Wealth Management Center Ltd, care a fondat mai multe firme off-shore din Insulele Virgine Britanice.

Dar cine se află în spatele Ornamental Art Limited? Unul dintre acţionarii săi este o companie cu sediul în Edinburgh, numită Energy Assets Development LP. Este o companie care nu are nicio activitate de afaceri în Scoţia. Acesta a fost înfiinţată în 2012 ca o societate de „general trading”. Partenerii săi sunt două companii cu sediul pe insulele Seychelles. La 9 decembrie 2015, Energy Assets Development LP şi-a mutat adresa din Edinburgh pe Roystons Mains Street 18/2. Este aceeaşi adresă pe care se află şi Fortuna United Ltd, o companie implicată în jaful de miliarde care a falimentate cele trei bănci din Republica Moldova.

Fortuna United Ltd a luat un credit de 825 de milioane de euro de la Banca Socială, potrivit raportului Kroll. Cei doi acţionari ai Fortuna Unite îşi au oficiile în Seychelles. Ambele companii, Fortuna United Ltd şi  Energy Assets Development LP sunt considerate  societăţi fictive, înregistrate în Marea Britanie, şi utilizate pentru a ascunde proprietarii reali.

Un consultant de afaceri conectat la ambele firme, Fortuna şi Active Energy Development este cipriotul Marios Papantoniou, care are oficiu în Edinburgh. El a fost director al Manitoba Management care, la 17 august 2012, a cumpărat 4,98 la sută de acţiuni la Unibank, ceea ce face parte dintr-un lanţ de evenimente care au condus la falimentul băncii.

De asemenea, el a fost director al firmei de avocatură Lawson & Co, care a prezentat documentul de înregistrare a Energy Assets Development LP. Papantoniou afirmă că au existat inexactităţi în raportul Kroll şi că el ar putea acţiona în judecată firma americană.

Sute de companii folosesc scheme similare pentru a ascunde proprietarii reali şi multe sunt suspectate că folosesc această structură pentru a spăla bani. Din cauza unei lacune juridice, companiile din Scoţia nu sunt obligate să prezinte conturile anuale sau numele persoanelor care le conduc. În Marea Britanie, de asemenea, nu se cunosc numele directorilor de  companii.

„Anonimatul este folosit de funcţionarii corupţi, evazioniştii fiscali şi alţi infractori pentru a muta bani murdari în întreaga lume”, se arată într-un raport al Global Witness.

Mii de „companii fictive” s-au înregistrat în Scoţia în cadrul acestui sistem, având acţionari cu sediile în Insulele Marshall, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Belize şi Seychelles,  state cu legi netransparente.

Raportul Kroll arată că în jaful din Moldova a fost implicat omul de afaceri şi primarul oraşului Orhei, Ilan Shor, acesta asigurând legătura dintre firmele-fantomă şi scurgerile de bani de la băncile din Moldova până când acestea s-au prăbuşit. Dar Shor ar putea să nu fie implicat în această scheme, susţine un analist privind zonele off-shore. „Am văzut scheme similare în Moldova, Rusia şi Ucraina, fapt care ar dovedi că furtul bancar şi schema energetică sunt două organizaţii şi grupuri care folosesc doar serviciile aceluiaşi spălător de bani”, spune el.

La sfârşitul anului 2014, Moldova a cumpărat aproximativ 80 la sută din necesarul de electricitate din străinătate - jumătate din Ucraina, iar cealaltă jumătate de la Centrala de la Cuciurgan.

Cuciurgan este deţinută în proporţie de 100% de holdingul rusesc Inter RAO EES, care deţine monopol total asupra importului şi exportului de energie electrică în Rusia. Centrala electrică produce energie electrică şi pentru Transnistria. Din cauza războiului civil, Ucraina a sistat furnizarea de energie către Moldova, astfel ţara a devenit dependentă de energie electrică de la Cuciurgan.

În acest moment, Energokapital apare de nicăieri. Începând cu decembrie 2014, Energokapital primeşte gaze de la Transgaz, cu sediul la Tiraspol, iar apoi plăteşte staţiei de la Cuciurgan câte 1,6 cenţi per kw/h pentru a transforma gazul în energie electrică.

Gazul este livrat regiunii separatiste de Gazprom, care nu poate încheia acorduri cu Transgaz, întrucât această companie este înregistrată într-un stat nerecunoscut. Gazul este livrat companiei din Moldova, Moldovagaz, unde Gazprom deţine jumătate din acţiuni, iar toate datoriile sunt înregistrate pe firma moldovenească. Potrivit declaraţiilor financiare ale Gazprom, în prezent datoria Moldovagaz este mai mare de cinci miliarde de dolari SUA.

Energokapital vinde apoi energie electrică către Energocom. Cu toate acestea, Energokapital nu posedă nici facilităţi de generare a energiei electrice şi nici nu interacţionează cu energia.

Până în martie 2016, tariful la care Energokapital a vândut energie electrică Energocom-ului a fost de 6,775 de cenţi pe kWh. În 2014, Moldova a importat anual energie electrică în volum de 3,2 miliarde de kWh din regiunea transnistreană, ceea ce înseamnă că Energokapital ar putea avea un profit brut de peste 160 de milioane de dolari, potrivit analistului Sergiu Tofilat.

Prin urmare, această companie intermediar ar putea avea un „profit” de 75 la sută din vânzări, fără să aibă nimic în comun cu gazul. Există trei posibilităţi despre modul cum banii ajung sus. Tofilat suspectează că 160 de milioane de dolari sunt transferate companiilor off-shore.

O altă posibilitate este că Energokapital cumpără gaze naturale de la Transgaz, la un preţ simbolic şi o parte din bani este transferată în bugetul Transnistriei, în timp ce cealaltă parte este transferată în zone off-shore.

O a treia posibilitate este că întreaga sumă merge la Transgaz şi este utilizată de către autorităţile separatiste pentru a acoperi deficitul bugetar.

Dar ţinând cont de proprietarii din umbră ai companiilor conectate la Energokapital, suspiciunea este că aceasta este o modalitate pentru unii politicieni de a face bani. Un analist apropiat guvernării afirmă că pentru a funcţiona această schemă este nevoie de „o singură persoană în Guvernul de la Chişinău şi alta  în guvernul de la Tiraspol”.

Pe parcursul ultimului an, Chişinăul a asistat la proteste masive împotriva guvernării. Zeci de mii de oameni au ieşit în stradă şi au instalat corturi în faţa clădirilor Parlamentului şi Guvernului. Unul dintre motivele care i-au scos pe oameni în stradă a fost majorarea tarifelor pentru energie, iar Guvernul a căutat cu disperare să reducă această tensiune.

Totuşi, această încercare de a stopa protestele nu a implicat şi ruperea controversatului acord cu Energokapital. De fapt, din martie 2016 acordul a fost prelungit, dar cu unele modificări. Preţul de vânzare a energiei electrice pentru Moldova a scăzut de la 6,795 de cenţi per kWh la 4.8995 de cenţi pe kWh - o scădere de 27 la sută.

„Energokapital a oferit nu doar cel mai bun preţ, dar şi garanţiile privind obligaţiile contractuale. În condiţiile noilor preţuri de procurare a energiei electrice, Ministerul Economiei consideră că au fost create premisele necesare pentru reducerea tarifelor achitate de consumatorii finali”, se spune într-o declaraţie a Ministerului Economiei.

Cel puţin două societăţi ucrainene au participat la licitaţie, iar Energokapital ar fi avut nevoie de un nou preţ pentru a câştiga. O astfel de scădere masivă este uşor de înţeles, în condiţiile în care Energokapital nu plăteşte pentru gaz.

Un analist apropiat guvernării afirmă că „Ministerul Economiei de la Chişinău este interesat să păstreze această legătură cu Energokapital”.

Un al doilea acţionar al Energokapital este Bas Market, o companie înregistrată la Tiraspol. Acţionarii Bas Market sunt Iuri Dzetsul, un prieten apropiat al lui Evgheni Şevciuk, şi o companie numită Intercom Management, care are sediul în Belize.

În anul 2011, Iuri Dzetsul a devenit fondatorul şi directorul unei reţele de staţii de benzină numite „GazTop”, care la fel aparţine de fapt lui Evgheni Şevciuk.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.