Bani europeni – doar prin bănci transparente. Instituţiile Financiare Internaţionale (IFI, printre care: Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de Investiţii, Corporaţia Financiară Internaţională, Banca Mondială, să numesc doar câteva) pun la dispoziţia antreprenorilor din Moldova sume mari de bani prin intermediul sistemului bancar. Astea sunt, de obicei, direcţionate spre obiective concrete: eficienţa energetică, sectorul agricol, vinificaţie, întreprinderi exportatoare, etc. Antreprenorul beneficiază de un credit mai ieftin decât cel comercial şi pe o perioadă mai îndelungată, investeşte în modernizarea companiei şi creşte capacitatea de producţie. Creşte producţia, respectiv creează locuri de muncă, exportă mai mult şi deci generează creştere economică şi venituri la buget. E bine, nu?
Schema lucrează simplu în toată lumea. IFI pune la dispoziţie o sumă de bani (să zicem, o linie de credit de 300 milioane EUR) ce urmează a fi pulverizată peste economie, fiind pusă la dispoziţie, în condiţii transparente şi egale, oricărui antreprenor ce doreşte să acceseze fondurile. Mii de antreprenori potenţiali beneficiari.
Creditarea economiei este funcţia principală a sectorului bancar într-o economie sănătoasă. În acelaşi timp, o Instituţie Financiară Internaţională nu are capacitatea să analizeze mii de dosare de credit, să semneze mii de contracte de credit, să monitorizeze datornicii, funcţia dată nu poate fi îndeplinită de altcineva decât de băncile comerciale. Ele sunt intermediarul dintre antreprenor şi IFI impunând un comision simbolic (în mod normal). O alternativă viabilă nu există nicăieri în lume. Dar nici de o situaţie în care 80% din întreg sistemul bancar al unei ţări (după active) stă prin jurisdicţii off-shore, tot nu prea am auzit.
Din motiv că vorbim de banii contribuabilului european (sau, american), băncile de dezvoltare trebuie să fie atente prin ce bănci distribuie aceşti bani antreprenorilor. N-au să rişte să îşi piardă banii disbursaţi în vreo bancă din Moldova aşa cum noi am pierdut miliardul pentru că proprietarul nu este, de fapt, bancher, ci escroc. Mai mult, e şi o chestie de imagine la care ei trebuie să ţină. Nu poate o bancă de dezvoltare să fie văzută că ajută afacerii lui Plahotniuc, Platon, Şor, sau cine acolo stă prin băncile astea. Ar fi un subiect prea sexy pentru reviste de opinie de genul the Economist sau Financial Times şi i-ar face praf în faţa publicului european. Ar urma demisii ruşinoase.
După ce au tolerat cât au putut situaţia, cam de prin 2013, donatorii s-au retras, unul câte unul, din băncile netransparente. La moment, doar câteva bănci (cele transparente) pot participa la aceste scheme de creditare. Asta se transformă într-o problemă nu atât pentru băncile netransparente, cât pentru antreprenori. Venitul acestor bănci e din alte surse, vă amintiţi? Din spălarea miliardelor din Rusia, de exemplu (salut, Moldindconbank). Asta e în primul rând o problemă pentru antreprenorii care nu pot accesa fondurile europene pentru a-şi dezvolta afacerea, fiind legaţi la mâini şi la picioare de alte credite, de obişnuinţă sau cine ştie ce altceva, la aceleaşi bănci netransparente (salut, MAIB, VictoriaBank), deci nu prea se pot muta atât de simplu la altă bancă. Între timp, BNM s-a cam făcut că plouă timp de cinci ani de când subiectul transparenţei băncilor a apărut pe radar.
Dar asta e doar o introducere foarte lungă la subiectul postării.
Şi noi unde ne ţinem banii? Mă lovise zilele astea acest gând. Ştim că donatorii nu au încredere în cele mai ”mari, sistemice, profitabile, performante” bănci din Moldova (aşa sunt reflectate în presa locală, nu?) cu nici un euro din motiv că nu sunt transparente. În acelaşi timp, statul Republica Moldova anume acolo ne ţine banii noştri – pensiile, salariile, asigurările medicale, fondurile de dezvoltare (rutier, ecologic, dezvoltare regională, eficienţă energetică, etc.). Practic tot bugetul de stat e ţinut în aceste bănci. Luaţi un minister, autoritate, sau întreprindere de stat aleatorie şi vedeţi prin ce bănci îi merg rulajele, prin ce bănci dau salarii angajaţilor, etc. VictoriaBank, Moldindconbank, Moldova Agroindbank – cam pe aici. Şansele sunt minime să vedeţi vreo bancă cu acţionari transparenţi ţinându-ne banii.
Cu alte cuvinte – statul Republica Moldova e ok să rişte cu banii noştri dându-le în mâinile acelor bănci care sunt boicotate în grup de partenerii noştri de dezvoltare (cărora, cică, guvernarea vrea să le ”recâştige încrederea”). Cred că suntem mai bogaţi şi putem risca mai simplu cu banii.
Şi câteva întrebări – oare ce anume le face pe aceste bănci ”sistemice, mari, profitabile”, dacă nu banii publici plasaţi pe conturile lor? Am văzut cu toţii cum a căzut subit FinComBank (banca lui Voronin) după ce banii au luat-o spre VictoriaBank prin 2010.
Poate asta şi este o soluţie pentru civilizarea rapidă şi extrem de eficientă a sistemului bancar? Banca Naţională a Moldovei, împreună cu Ministerul Finanţelor, transpun criteriile aplicate de partenerii de dezvoltare vizavi banii cu care operează aceştia, asupra banului public. E banul statului, deci statul decide în baza la ce criterii selectează instituţia care să îl păstreze în siguranţă. Fiecare zi în plus în care ţinem banii publici în buzunarul unor escroci ce şi-au imaginat că sunt bancheri, e un risc pentru finanţele publice. Şi pentru a face acest pas nici măcar legi noi nu trebuiesc (ca să nu se înceapă a întruni prin comisii din nou, trăgând mâţa de coadă cum au făcut ultimii cinci ani la acest subiect).
Această acţiune, foarte punctuală, se poate implementa cap-coadă într-o lună, lucru ce ar demonstra oamenilor de la FMI că acest guvern e serios când vorbeşte despre ”reabilitarea sistemului bancar”. De ce într-o lună? Pentru că am văzut nu o singură data cu câtă uşurinţă instituţiile statului îşi schimbau banca la care se deserveau în momentul în care ministerul era preluat de alt partid. Fără modificări la legislaţie, apropos. Pur şi simplu treceau la altă bancă în 2-3 săptămâni.
Să implementeze asta şi, probabil, Fondul Monetar Internaţional, dar şi Guvernul României, s-ar uita la ei ca la oameni serioşi. Tot ce trebuie să arate partenerilor noştri, dar în primul rând nouă, e că niciun leu din banul public nu e plasat în bănci netransparente. Nu e atât de greu, nu? Premierul ar putea face un task force format din tot felul de consilieri pe finanţe, anticorupţie şi coordonarea asistenţei externe care să ia şi să monitorizeze zi de zi implementarea acestui proces. Un lucru mai important în următoarea lună nu cred că ar avea de făcut.
Jurnal.md
