Aproape 40% dintre cei 296 de sportivi care sunt în prezent suspendaţi din competiţiile internaţionale din cauza dopajului — deoarece au luat medicamente care le îmbunătăţesc performanţele — sunt femei, iar aproximativ jumătate dintre ele au fost depistate pozitiv cu androgeni, au precizat autorii acestui studiu, publicat în British Journal of Sports Medicine.

Unele femei, însă, prezintă în mod natural o concentraţie mai mare de androgeni şi din acest motiv au apărut controverse legate de dreptul lor de a concura în competiţii sportive, notează autorii cercetării.

"Relaţia cantitativă dintre concentraţiile mărite de testosteron şi performanţa atletică îmbunătăţită ar trebui să fie luată în considerare atunci când se discută despre eligibilitatea unor femei cu hiperandrogenism pentru a putea să concureze în categoria feminină a unor competiţii", au precizat autorii studiului.

Stephane Bermon, profesor la Universitatea Cote d'Azur din Nisa şi medic la Institutul pentru Medicină Sportivă din Monaco, şi Pierre-Yves Garnier, medic la International Association of Athletics Federations (IAAF) Health and Science din Monaco, au cercetat dacă nivelurile de androgen au influenţat performanţa atletică pentru 1.332 de femei şi 795 de bărbaţi care au participat la probe de pistă şi de stadion la ediţiile din 2011 şi 2013 ale Campionatelor Mondiale de Atletism IAAF.

În total, 44 de femei au prezentat concentraţii ridicate de testosteron liber şi 101 de bărbaţi au prezentat concentraţii de testosteron liber sub medie.

Dintre cele 24 de atlete depistate cu concentraţii ridicate de testosteron total, nouă prezentau niveluri ridicate pe cale naturală, datorită unei afecţiuni denumite tulburare hiperandrogenică de dezvoltare sexuală, alte nouă sportive s-au dopat, iar şase cazuri nu au putut fi clasificate.

Concentraţiile mai mari de testosteron înregistrate în cazul sportivelor au dus, ca urmare, la rezultate mai bune cu 2,73% în cursele de 400 de metri, cu 2,78% mai bune în cursele de 400 de metri garduri şi cu 1,78% mai bune în cursele de 800 de metri, în comparaţie cu sportivele care prezentau concentraţii de testosteron considerate normale.

Diferenţele au fost cele mai pronunţate în probele de aruncare a ciocanului, unde femeile cu concentraţii mai mari de testosteron au obţinut rezultate mai bune cu 4,53%, şi în probele de săritură cu prăjina, unde rezultatele lor au fost cu 2,94% mai bune.

Deşi aceste îmbunătăţiri ale rezultatelor par minore, în universul atleţilor de elită ele sunt suficiente pentru a transforma sportivi de nivel mediu în medaliaţi la campionatele mondiale.

În schimb, oamenii de ştiinţă nu au găsit diferenţe semnificative între performanţele sportivilor de sex masculin atunci când au comparat rezultatele obţinute de atleţii cu concentraţiile cele mai ridicate respectiv cele mai scăzute de testosteron liber.