''Nu putem diagnostica o dependenţă sexuală, deoarece nu există suficiente date clinice care să indice că este vorba de o tulburare mentală'', explică pentru AFP psiholoaga Holly Richmond, sexolog din Los Angeles.

Asociaţia Americană de Psihiatrie a dezbătut această problemă în 2013 şi a decis să nu includă dependenţa sexuală în manualul său de referinţă pentru stabilirea diagnosticelor, adaugă aceasta.

În schimb, continuă specialista, se vorbeşte de impulsivitate sexuală sau de consum excesiv de pornografie, fără legătură cu comportamente agresive, pentru a obţine favoruri sexuale.

''Aceasta este o problemă de comportament, nu de sex ca atare'', insistă Holly Richmond, care pune la îndoială eficacitatea tratamentelor împotriva dependenţei sexuale oferite de sute de clinici din Statele Unite ale Americii. Conform estimărilor, costurile variază de la 10.000 şi 30.000 de dolari pe lună.

''Dacă cineva obişnuieşte să ia droguri, are nevoie de un tratament pentru a ajuta să le suprime, dar nu poţi fi fiziologic dependent de pornografie, deoarece nu există simptomul lipsei acestei dependenţe dacă încetează vizionarea acestor imagini", explică specialista, criticând faptul că aceste clinici adoptă această abordare pentru a-şi trata pacienţii.

Pentru psihologul David Ley, autorul cărţii ''Mitul dependenţei sexuale'', nu există nici un indiciu al eficienţei acestor clinici.

''De 40 de ani, nu a existat vreun singur studiu clinic publicat care să arate că aceste tratamente pentru dependenţa sexuală au un efect pozitiv sau ajută cu adevărat oamenii să-şi schimbe comportamentul sexual'', a declarat el pentru AFP.

Un studiu european asupra unor pacienţi incluşi în programe de tratament pentru dependenţă sexuală, publicat anul trecut, a constatat că 90% dintre ei sufereau de o tulburare mentală gravă, punctează psihologul. Însă "aceste comportamente sexuale nu sunt decât un simptom", nu cauza, insistă el. Dacă cineva se duce la medic pentru o răceală, nu se va diagnostica o tulburare de strănut, ci va fi căutată cauza, care poate fi virală, bacteriană sau o alergie, explică terapeutul. Astfel, "sexul este doar partea vizibilă a aisbergului şi trebuie privite problemele persoanei în ansamblu".

''Harvey Weinstein a avut comportamente agresive sexual, dar vă garantez că şi în alte momente ale vieţii sale, el a acţionat într-un mod foarte neplăcut, insultător şi grosolan, pe scurt o atitudine de dominaţie care nu are nimic de-a face cu sexul, ci cu personalitatea sa", continuă el.

''Dependenţa sexuală este un concept care a fost mult timp folosit pentru a justifica comportamentul sexual iresponsabil al oamenilor bogaţi, puternici şi egoişti'', rezumă David Ley, care face o paralelă între Harvey Weinstein şi, între alţii, Donald Trump.

Preşedintele american a fost în centrul unui scandal în timpul campaniei prezidenţiale după publicarea unui videoclip în care face afirmaţii obscene pentru a descrie femeile, aminteşte AFP.

Aceste comportamente sunt ''o reflectare a societăţii care tolerează şi poate chiar încurajează oameni puternici şi bogaţi să facă femeile să suporte lucruri care nu vor avea consecinţe pentru ei'', spune psihologul. "Este timpul să începem să vorbim despre responsabilitatea individului", insistă el.

Mai puţin sever în analiza sa, psihanalistul Michael Bader, din San Francisco, vede în cineva ca Harvey Weinstein, de 65 de ani, un om care-şi foloseşte puterea pentru a obţine favoruri sexuale de la femei ''ca mijloc reconfortant şi a se simţi dorit şi viril''. Potrivit lui, "această atitudine ar putea fi un antidot la sentimentul de izolare".Actriţele Angelina Jolie, Gwyneth Paltrow, Rose McGowan, Lea Seydoux, Judith Godreche, Ashley Judd şi Rosanna Arquette, printre multe altele, au rupt tăcerea în legătură cu comportamentul lui Harvey Weinstein, relevat la 5 octombrie într-un articol din The New York Times, care a declanşat un torent de dezvăluiri la Hollywood.