Se pare că pisicile îi însoţeau pe primii fermieri şi pe vikingi în călătoriile lor, iar descoperirea a fost făcută în urma analizării probelor ADN prelevate din rămăşiţele a 209 pisici care au trăit în antichitate, descoperite în siturile arheologice. Rămăşiţele pisicilor datează de acum 15.000-300, chiar înainte de dezvoltarea agriculturii

Cercetarea a fost condusă de Eva-Maria Geigl, genetician la Institutul Jacques Monod din Paris şi a fost prezentată la cel de-al şaptelea Simpozion Internaţional de Arheologie Biomoleculară, desfăşurat la Muzeul de Istorie Naturală al Universităţii Oxford.

A fost cea mai extinsă analiză genetică efectuată asupra originii pisicilor domestice. Studiul a scos la iveală faptul că au existat două valuri ale expansiunii lor. În primul, felinele au venit din Orientul Mijlociu şi s-au îndreptat către estul bazinului mediteranean, alături de fermieri. Apariţia rozătoarelor ar fi atras pisici sălbatice la ferme, iar oamenii ar fi observat că pot fi utile pentru eliminarea lor.

Al doilea val de expansiune s-ar fi petrecut cu câteva mii de ani mai târziu şi s-a întins până în Eurasia şi Africa, unde pisicile au ajuns călătorind pe mare. Ar fi început din secolul al IV-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea e.n., iar o dovadă ar fi faptul că au fost descoperite exemplare de pisici egiptene în nordul Germaniei, într-un sit arheologic cu rămăşiţe vikinge datat între 700 e.n. şi 1.000 e.n. Este cunoscut faptul că în Egipt, felinele aveau importanţă religioasă şi erau de multe ori mumificate.

Oamenii de ştiinţă consideră că pisicile au fost luate în călătorii pentru a ajuta la eliminarea rozătoarelor de pe vase şi din ferme. Încă un lucru interesant descoperit în timpul analizei probelor ADN ar fi faptul că mutaţia care dă pisicilor aspectul tigrat datează din perioada medievală.