El este preşedinte al Comitetului Naţional pentru Valorificarea Bunurilor Istorice, Culturale şi de Mediu, o asociaţie particulară care îşi propune să lămurească misterele legate de mari personalităţi italiene.

Primul model folosit de genialul artist a fost Lisa Gherardini, a afirmat specialistul, într-un comunicat de presă, bazându-se pe documente ale unui alt artist al vremii, Giorgio Vasari (1511-1574). Acesta a relatat că un bogat negustor din Florenţa, Francesco del Giocondo, l-a contactat pe Leonardo Da Vinci (1452-1519) pentru a-i imortaliza pe pânză soţia, tristă şi melancolică, pe care în van încercase să o facă să surâdă.

Pe de altă parte, Silvano Vincenti percepe şi existenţa unui al doilea model utilizat ''în lunga perioadă de elaborare a acestei capodopere artistice şi spirituale''. În opinia lui, este vorba despre Salai, ucenicul pe care Da Vinci l-a pictat şi în alte opere ale sale precum „Înger înlănţuit'', „Sfânta Ana'' şi „Sfântul Ioan Botezătorul''. Deşi a recunoscut că „există doar documente istorice indirecte'' pentru a susţine această ipoteză, expertul a menţionat că a realizat mai multe studii comparate între ''Gioconda'' (tablou cunoscut şi sub numele de ''Mona Lisa'') şi lucrările amintite. El a apelat în acest scop la diferite tehnici moderne, cum ar fi analiza cu infraroşii şi un program performant de Photoshop.

„Au fost depistate astfel o asemănare impresionată între componente ale nasului şi frunţii Giocondei cu cele din opera comparată („Sfântul Ioan Botezătorul'') şi similitudini între surâsul Giocondei şi cele din operele în care a fost folosit ca model Salai'', a explicat Silvano Vincenti.

Prin urmare, el a afirmat că, „în sfârşit, a fost rezolvat misterul identităţii Giocondei'', tablou care a fascinat generaţii întregi şi care, expus la Muzeul Luvru din Paris, continuă să fie o mare atracţie pentru iubitorii de artă din întreaga lume.