Sistemele de siguranţă ale autovehiculelor se împart în două categorii: pasive şi active. Cele pasive sunt reprezentate de centurile de siguranţă, sistemul airbag, ranforsările caroseriei şi modul cum este studiată celula de siguranţă, iar cele active de unităţile electronice ABS, ESP, asistentă la frânarea de urgenţă etc.
Centura de siguranţă este realizată dintr-un material textil foarte rezistent şi a fost introdusă pentru prima oară la sfârşitul anilor ’40, devenind dotare standard în cursul anilor ’60. Iniţial centurile aveau prindere în două puncte, pentru ca ulterior să fie propusă o inovaţie majoră, sub forma centurii cu prindere în trei puncte, potrivit unui ghid realizat pentru Amos News. Principiul de funcţionare a rămas acelaşi, însă au fost aplicate diverse îmbunătăţiri – dispozitive de tensionare şi limitatoare de greutate pentru reducerea şocului din zona pieptului. La ora actuală se oferă, pe anumite modele, centura de siguranţă cu airbag.
Spre deosebire de centura de siguranţă, sistemul airbag a intrat în dotarea autovehiculelor cu 30 de ani mai târziu, începând din anii ’70 şi s-a generalizat în anii ’90. Denumit în termeni tehnici Sistem de Reţinere Suplimentară (SRS), airbag-ul sporeşte semnificativ protecţia oferită pasagerilor, prevenind contactul cu suprafeţele dure din habitaclu şi amortizând deceleraţia capului şi trunchiului, după cum a explicat Ciprian Nimu, coordonator vânzări Ţiriac Auto. În cazul unui impact, airbag-ul este declanşat de către senzorii de coliziune într-un interval de 10-30 milisecunde, fiind umflat că urmare a unei reacţii chimice ce generează azot.
Sistemele actuale ţin cont de severitatea accidentului, având posibilitatea de a se activa în mai multe trepte şi cu mai multe intensităţi. În principiu, atunci când centurile de siguranţă nu sunt cuplate, airbag-urile frontale vor fi dezactivate de către computerul maşinii, întrucât, în cazul unui accident, corpul va fi proiectat în faţă de inerţie şi va lua contact cu perna de aer în timp ce aceasta se umflă, riscul de rănire fiind foarte mare.
De-a lungul timpului, airbag-ul a fost perfecţionat continuu, atât ca modalitate de umflare, cât şi că poziţionare. La ora actuală, pe lângă airbag-urile frontale, sunt oferite airbag-uri laterale, pentru protecţia zonei toracice, airbag-uri cortină, pentru protecţia capului şi prevenirea tăieturilor datorate spargerii geamurilor laterale şi, mai nou, airbag pentru genunchii şoferului, acesta fiind montat în zona inferioară a planşei de bord şi având rolul de a proteja zonă picioarelor.
Senzori de impact
Pentru a-şi îndeplini scopul, sistemele airbag au la dispoziţie un interval de timp strict limitat şi o zonă de acţiune redusă (distanţa între corpul pasagerului şi zona dură de care s-ar putea lovi). În consecinţă, sunt montaţi senzori de impact precis calibraţi care dau comandă către sistemul de umflare. Aceşti senzori sunt proiectaţi astfel încât să poată acţiona în funcţie de puterea impactului, nefiind avantajos că airbag-urile să se deschidă în cazul accidentelor uşoare.
Airbag-ul rămâne umflat un interval de 1-2 secunde, după care gazul iese prin nişte pori fini, permiţând pasagerilor să părăsească autovehiculul. Gazul care umflă pernă airbag nu este toxic şi se disipează repede, iar praful alb care este degajat este pudra de talc, folosită pentru a păstra proprietăţile materialului un interval lung de timp şi pentru a facilita deschiderea airbag-ului.
Este necesar ca airbag-ul frontal dreapta să fie decuplat atunci când se transportă copii mici pe locul din faţă, în scaune speciale, ce se montează cu spatele la direcţia de mers. În mod normal, copiii în vârstă de până la 12 ani ar trebui să fie transportaţi aşezaţi în scaune speciale, pe bancheta din spate, corect ancorate şi să poarte centurile de siguranţă cu care sunt prevăzute acestea.
În cazul apariţiei unei erori în sistemul airbag, aceasta va fi semnalizată şoferului în bord şi sistemul va fi dezactivat sau, în unele cazuri, va declanşa toate airbag-urile, indiferent de zona de impact. Cea mai frecventă cauză de apariţie a erorilor este reprezentată de contactele imperfecte ale mufelor. Acest lucru se poate întâmpla atunci când scaunele faţă sunt deplasate maxim în faţă sau în spate.
În orice situaţie, chiar şi după remedierea problemei, martorul luminos din bord care a anunţat eroarea va rămâne activ până când va fi şters codul de eroare din memoria ECU, acest lucru putându-se realiză în service. De cele mai multe ori, prezenţa martorului luminos blochează, în continuare, funcţionarea sistemului airbag.
Distanţă între ocupanţii locurilor din faţă şi airbag-urile frontale ar trebui să fie de 20-25 centimetri, această fiind considerată sigură. În cazul unei distante de 5-10 centimetri riscul de rănire gravă este foarte mare.
Jurnal.md
