Echipa Circ în Tramvai a dialogat cu mai mulţi oameni aflaţi la acel moment în Legislativ şi iată ce a stabilit: deputaţii s-au deghizat în oameni de rând. Cei care nu au reuşit să arate ca oamenii de rând – au fost atacaţi.
Când au văzut că Parlamentul este înconjurat de alegători nemulţumiţi, deputaţii au decis să facă un consiliu pentru a discuta măsurile de siguranţă. Consultanţii le-au sugerat că cea mai plauzibilă variantă ar fi să se deghizeze în cetăţeni de rând.
Iniţial s-a lăsat cu uşoare proteste verbale şi gesticulări: cum să se transforme în oameni de râd, dacă ei sunt aleşi, dacă poporul le-a oferit statut special? Privind prin geam, însă, au cam acceptat. S-a făcut un plan de acţiune: analiza din geam a ţinutelor oamenilor de rând, exerciţii de imitare a mersului şi mimicii omului de rând, deghizare vestimentară.
În sala de şedinţe a fost organizat un podium. Deputaţii şi membrii noului Guvern coborau pe rând din prezidiu, imitând mersul şi mimica unui om de rând. Procedeul a provocat hohote şi revolte: obrajii majorităţii nu arătau ca la oamenii de rând, adunaţi după geam. Politicienii stăteau în fotolii şi examinau pe fiecare, dând sfaturi: „Costea, leapădă barsetka, au să te recunoască!”, „Sârbu, nu deschide gura, că se văd gingiile roze şi dinţii strălucitori. Să deschidă gura numai deputaţii care au carii sau cei care n-au dinţi!”.
Mda, dantura scumpă îi dădea de gol pe toţi. Cineva a propus ca Ţuţu să le dezbată unora câţiva dinţi. „Eu azi, după abed, n-am dovdit la trinirovkă, pentru că o trebuit să vin la votare. Şi când am rupt placatele lui Dodon, abia mi-am încălzit muşchii, aşa că taman amu îs gata, cu un pumn dezbat dinţii la trei deputaţi de-odată”. Totuşi, s-a ajuns la concluzia că dezbaterea dinţilor ar fi o pierdere mult mai serioasă decât uşa Parlamentului, aşa că au renunţat. Unii şi-au colorat dinţii cu carioca neagră.
Pentru cei care nu puteau în niciun caz să meargă cu capul aplecat, Ţuţu a acordat un mic ajutor sub formă de pumni după ceafă. Capetele li s-au aplecat imediat.
S-a ajuns la ţinute. Hainele deputaţilor nu arătau deloc bine, adică arătau prea bine ca să fie considerate posibile pentru oamenii de rând: moi, pufoase, strălucitoare, fine, delicate. S-a dispus aducerea unui lot de haine din cabinele dereticătoarelor. Au adus tot ce au găsit: halate de lucru, broboade de serviciu, chiar si câteva cârpe de podele mai uscăţele.
Printre primii candidaţi la ieşire era Marian Ilici. Nu i-a venit niciun halat de dereticătoare, toate aveau mânecile până la cot şi poalele până la buric, nicio dereticătoare nu are ceva de doi metri.
S-a decis ca Marian Lupu să iasă din Parlament în genunchi. „Ca formă şi ca caracter, îngenuncherea înseamnă pocăinţă, umilinţă, ceea ce nu are nimic în comun cu mine!” Toţi au tăcut, dar în boxele din prezidiu s-a auzit vocea lui Vlad Plahotniuc. Toţi au tresărit. Nu, prim-vicepreşedintele nu era acolo. Era acasă, în cada cu spumă. Urmărea spectacolul transfigurării pe un ecran din camera sa de baie. El urmăreşte spectacolul de oriunde vrea, din saună, din avion, din Dubai, iar când consideră oportun, regizează, pune accente, dă ordine. „Marian Ilici, hai, fii cuminte, tu doar te-ai antrenat atâţia ani să mergi în genunchi în faţa mea, iar în ultimii ani îţi iese impecabil, şi mâna o pupi frumos. Asta te-a salvat de multe ori, salvează-te şi acum”.
Auzind vocea stăpânitoare, Marian Ilici a îndoit graţios genunchii, a făcut un ghebuşor simbolic la spate, a tras din vraful de haine o broboadă, de fapt, o cârpă de podele (spălată, curată, uscată), a pus-o pe cap şi a ieşit molcom. Mulţimea s-a dat în lături cuminte, jelind: „sărmana dereticătoare, şterge podelele chiar şi când pleacă acasă, că multă murdărie o fi adunat în viaţa ei”. Unii protestatari, mai miloşi, i-au strecurat şi câte un leu-doi, să aibă de troleibuz.
Cei din Parlament au urmărit cu sufletul la gură cum iese fostul preşedinte de Parlament şi de stat în genunchi, cu cârpa pe frunte. Văzând cât de mult se aseamănă cu mulţimea şi cât de simplu e să te prefaci popor, s-a dat o mică altercaţie la cârpele uscate de spălat podele, căci erau numai 13.
Câţiva, mai subţirei, au încăput în halatele de dereticătoare şi au ieşit aproape ţanţoşi din Parlament, cu câte o mătură sau o găleată în mâini.
Monica Babuc şi-a mai privit o dată pantofiorii strălucitori, după care a privit prin geam. Da, cândva era şi ea printre protestatari, dar paltonul şi pâslele de PePeCeDistă nu-i mai încap, acum îi vin doar ţinute de PeDistă. Chiar n-ar fi sinceră acum să îmbrace „retuji”, pantalonii ceia termo, în care arăţi ca o femeie incultă, dar ea e de la cultură!
A început a se lamenta în glas: „La urma urmei, am făcut şi noi câte ceva pentru acest partid, să facă şi el ceva pentru noi. Eu chiar m-am jertfit când am povestit prin sate că Internetul de la Starnet e de la PD, că drumurile reparate de americani sunt de la PD, că grădiniţele reparate de români sunt de la PD. Partidul ce îmi dă mie acum, când îmi risc viaţa, fiind privită de jos în sus de nişte alegători?”.
Plahotniuc a privit monologul şi a căzut pe gânduri. Vorbele Monicăi l-au înduioşat. La o adică, are şi ea dreptate, a minţit tare frumos în electorală şi acum nu cere prea mult, cere să iasă, ca să poată minţi mâine şi mai frumos.
A ieşit din baie, şi-a tras un costum de poliţist, s-a dus la Parlament, a luat-o pe Monica strâns de mână, i-a spus că îl cheamă Eugen, apoi a luat-o în braţe şi a ieşit cu ea. Mai departe ştiţi cum a fost.
Văzând frumuseţea de idilă salvatoare, a ieşit şi Corina Fusu cu un poliţist, dar – nu s-a „primit”. Şi Ghimpu a ieşit cu un poliţist, dar s-a „primit” că a ajuns în braţele lui Aurel rusofilul. Eugen a devenit cel mai râvnit om din popor în Parlament.
Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare
http://www.zdg.md/editia-print/diverse/circ-in-tramvai/cum-au-iesit-deputatii-din-parlament Ziarul de Gardă