Echipa Circ în Tram­vai a dia­lo­gat cu mai mulţi oameni aflaţi la acel moment în Legi­sla­tiv şi iată ce a sta­bi­lit: depu­ta­ţii s-au deghi­zat în oameni de rând. Cei care nu au reu­şit să arate ca oame­nii de rând – au fost ata­caţi.

Când au văzut că Par­la­men­tul este încon­ju­rat de ale­gă­tori nemul­ţu­miţi, depu­ta­ţii au decis să facă un con­si­liu pen­tru a dis­cuta măsu­rile de sigu­ranţă. Con­sul­tan­ţii le-au suge­rat că cea mai pla­u­zi­bilă vari­antă ar fi să se deghi­zeze în cetă­ţeni de rând.

Ini­ţial s-a lăsat cu uşoare pro­teste ver­bale şi ges­ti­cu­lări: cum să se trans­forme în oameni de râd, dacă ei sunt aleşi, dacă popo­rul le-a ofe­rit sta­tut spe­cial? Pri­vind prin geam, însă, au cam accep­tat. S-a făcut un plan de acţiune: ana­liza din geam a ţinu­te­lor oame­ni­lor de rând, exer­ci­ţii de imi­tare a mer­su­lui şi mimi­cii omu­lui de rând, deghi­zare ves­ti­men­tară.

În sala de şedinţe a fost orga­ni­zat un podium. Depu­ta­ţii şi mem­brii nou­lui Guvern cobo­rau pe rând din pre­zi­diu, imi­tând mer­sul şi mimica unui om de rând. Pro­ce­deul a pro­vo­cat hohote şi revolte: obra­jii majo­ri­tă­ţii nu ară­tau ca la oame­nii de rând, adu­naţi după geam. Poli­ti­cie­nii stă­teau în foto­lii şi exa­mi­nau pe fie­care, dând sfa­turi: „Cos­tea, lea­pădă bar­se­tka, au să te recu­noască!”, „Sârbu, nu des­chide gura, că se văd gin­gi­ile roze şi din­ţii stră­lu­ci­tori. Să des­chidă gura numai depu­ta­ţii care au carii sau cei care n-au dinţi!”.

Mda, dan­tura scumpă îi dădea de gol pe toţi. Cineva a pro­pus ca Ţuţu să le dez­bată unora câţiva dinţi. „Eu azi, după abed, n-am dov­dit la tri­ni­ro­vkă, pen­tru că o tre­buit să vin la votare. Şi când am rupt pla­ca­tele lui Dodon, abia mi-am încă­l­zit muş­chii, aşa că taman amu îs gata, cu un pumn dez­bat din­ţii la trei depu­taţi de-odată”. Totuşi, s-a ajuns la con­clu­zia că dez­ba­te­rea din­ţi­lor ar fi o pier­dere mult mai seri­oasă decât uşa Par­la­men­tu­lui, aşa că au renun­ţat. Unii şi-au colo­rat din­ţii cu carioca nea­gră.

Pen­tru cei care nu puteau în niciun caz să meargă cu capul aple­cat, Ţuţu a acor­dat un mic aju­tor sub formă de pumni după ceafă. Cape­tele li s-au aple­cat ime­diat.

S-a ajuns la ţinute. Hai­nele depu­ta­ţi­lor nu ară­tau deloc bine, adică ară­tau prea bine ca să fie con­si­de­rate posi­bile pen­tru oame­nii de rând: moi, pufoase, stră­lu­ci­toare, fine, deli­cate. S-a dis­pus adu­ce­rea unui lot de haine din cabi­nele dere­ti­că­toa­re­lor. Au adus tot ce au găsit: halate de lucru, bro­bo­ade de ser­vi­ciu, chiar si câteva cârpe de podele mai uscă­ţele.

Prin­tre pri­mii can­di­daţi la ieşire era Marian Ilici. Nu i-a venit niciun halat de dere­ti­că­toare, toate aveau mâne­cile până la cot şi poa­lele până la buric, nicio dere­ti­că­toare nu are ceva de doi metri.

S-a decis ca Marian Lupu să iasă din Par­la­ment în genunchi. „Ca formă şi ca carac­ter, înge­nun­che­rea înseamnă pocă­inţă, umi­linţă, ceea ce nu are nimic în comun cu mine!” Toţi au tăcut, dar în boxele din pre­zi­diu s-a auzit vocea lui Vlad Pla­ho­t­niuc. Toţi au tre­să­rit. Nu, prim-vicepreşedintele nu era acolo. Era acasă, în cada cu spumă. Urmă­rea spec­ta­co­lul trans­fi­gu­ră­rii pe un ecran din camera sa de baie. El urmă­reşte spec­ta­co­lul de ori­unde vrea, din saună, din avion, din Dubai, iar când con­si­deră oportun, regi­zează, pune accente, dă ordine. „Marian Ilici, hai, fii cuminte, tu doar te-ai antre­nat atâ­ţia ani să mergi în genunchi în faţa mea, iar în ulti­mii ani îţi iese impe­ca­bil, şi mâna o pupi fru­mos. Asta te-a sal­vat de multe ori, salvează-te şi acum”.

Auzind vocea stă­pâ­ni­toare, Marian Ilici a îndoit gra­ţios genun­chii, a făcut un ghe­bu­şor sim­bo­lic la spate, a tras din vra­ful de haine o bro­bo­adă, de fapt, o cârpă de podele (spă­lată, curată, uscată), a pus-o pe cap şi a ieşit mol­com. Mul­ţi­mea s-a dat în lături cuminte, jelind: „săr­mana dere­ti­că­toare, şterge pode­lele chiar şi când pleacă acasă, că multă mur­dă­rie o fi adu­nat în viaţa ei”. Unii pro­tes­ta­tari, mai miloşi, i-au stre­cu­rat şi câte un leu-doi, să aibă de tro­lei­buz.

Cei din Par­la­ment au urmă­rit cu sufle­tul la gură cum iese fos­tul pre­şe­dinte de Par­la­ment şi de stat în genunchi, cu cârpa pe frunte. Văzând cât de mult se asea­mănă cu mul­ţi­mea şi cât de sim­plu e să te pre­faci popor, s-a dat o mică alter­ca­ţie la câr­pele uscate de spă­lat podele, căci erau numai 13.

Câţiva, mai sub­ţi­rei, au încă­put în hala­tele de dere­ti­că­toare şi au ieşit aproape ţan­ţoşi din Par­la­ment, cu câte o mătură sau o găleată în mâini.

Monica Babuc şi-a mai pri­vit o dată pan­to­fi­o­rii stră­lu­ci­tori, după care a pri­vit prin geam. Da, cân­dva era şi ea prin­tre pro­tes­ta­tari, dar pal­to­nul şi pâslele de PePe­Ce­Distă nu-i mai încap, acum îi vin doar ţinute de PeDistă. Chiar n-ar fi sin­ceră acum să îmbrace „retuji”, pan­ta­lo­nii ceia termo, în care arăţi ca o femeie incultă, dar ea e de la cul­tură!

A înce­put a se lamenta în glas: „La urma urmei, am făcut şi noi câte ceva pen­tru acest par­tid, să facă şi el ceva pen­tru noi. Eu chiar m-am jert­fit când am poves­tit prin sate că Inter­ne­tul de la Star­net e de la PD, că dru­mu­rile repa­rate de ame­ri­cani sunt de la PD, că gră­di­ni­ţele repa­rate de români sunt de la PD. Par­ti­dul ce îmi dă mie acum, când îmi risc viaţa, fiind pri­vită de jos în sus de nişte ale­gă­tori?”.

Pla­ho­t­niuc a pri­vit mono­lo­gul şi a căzut pe gân­duri. Vor­bele Moni­căi l-au îndui­o­şat. La o adică, are şi ea drep­tate, a min­ţit tare fru­mos în elec­to­rală şi acum nu cere prea mult, cere să iasă, ca să poată minţi mâine şi mai fru­mos.

A ieşit din baie, şi-a tras un cos­tum de poli­ţist, s-a dus la Par­la­ment, a luat-o pe Monica strâns de mână, i-a spus că îl cheamă Eugen, apoi a luat-o în braţe şi a ieşit cu ea. Mai departe ştiţi cum a fost.

Văzând fru­mu­se­ţea de idilă sal­va­toare, a ieşit şi Corina Fusu cu un poli­ţist, dar – nu s-a „pri­mit”. Şi Ghimpu a ieşit cu un poli­ţist, dar s-a „pri­mit” că a ajuns în bra­ţele lui Aurel ruso­fi­lul. Eugen a deve­nit cel mai râv­nit om din popor în Par­la­ment.

Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

http://www.zdg.md/editia-print/diverse/circ-in-tramvai/cum-au-iesit-deputatii-din-parlament Ziarul de Gardă