Acest obicei vestimentar a fost preluat, în perioada Renaşterii, de intelectuali. Gulerul a fost adoptat ulterior de nobilimea din secolul al XVII-lea, sub regele Ludovic al XIII-lea. Acest element devenise atunci un accesoriu de lux, cu dantelă, panglici sau cravată. Mărimea lui a variat în funcţie de modă, putând ajunge până la umeri sau limitându-se doar la o bandă îngustă în jurul gâtului.

Gulerul s-a generalizat apoi în cursul secolului al XIX-lea, îndeosebi în sectorul muncii, iar în secolul al XX-lea a ajuns chiar să fie folosit pentru a desemna anumite categorii sociale: 'gulerele albastre" pentru muncitori şi gulerele albe pentru salariaţi şi înalţi funcţionari din birouri.